Petiție, ca efect al implicării Mitropoliei Moldovei în campania electorală: Cerem impozitarea Bisericii Ortodoxe implicată activ în politică

7
nov.,2016

3

Campania electorală prezidențială din Republica Moldova din acest an, poate fi numită una cu efecte inovative asupra societății.
În acestă campanie, Mitropolia Moldovei s-a implicat foarte activ în susținerea candidatului pro-est Igor Dodon, încălcînd astfel prevederile Constituției prin care Republica Moldova este un stat laic:
1. Republica moldova – Stat laic sau cum Mitropolitul Vladimir îndeamnă cetățenii să-l voteze pe Igor Dodon
2. Republica moldova – Stat laic sau cum Episcopul Marchel (Bălți și Fălești) îndeamnă cetățenii să-l voteze pe Igor Dodon (II).

În acest context, mediul online din Republica moldova s-a mobilizat, elaborînd o petiție prin care se cere stoparea implicării Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (Mitropolia Moldovei) în campaniile electorale, prin impozitarea ei:
Cerem impozitarea Bisericii Ortodoxe implicată activ în politică

Astfel mediul online s-a mobilizat și a început masiv să o semneze. Iată și dovezile:

La moment petiția a fost semnată de cca 8427 de persoane și s-au expus (prin comentarii) cca 468 persoane.

Momente din activitatea organelor informative militare româneşti în preajma declanşării războiului antisovietic (1940-1941).

17
oct.,2016

1

În preajma războiului antisovietic, organele informative ale Armatei române paralel cu acţiunile informative desfăşurate de Serviciul Special de Informaţii al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (S.S.I.),[2] s-au implicat activ în activitatea de culegere a informaţiilor de pe Frontul din Est privind predispoziţia politico-militară şi potenţialul militar al Uniunii Sovietice.

Sursa informativă cea mai importantă o reprezentau refugiaţii din parte stângă a Prutului, veniţi în Vechiul Regat după anexarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de către U.R.S.S. (în iunie 1940). În ziua de 2 septembrie 1940, a fost prins la trecerea Prutului, de către Compania de Grăniceri Răducăneni, basarabeanul Mihai Vidraşcu. În timpul interogatoriilor la care a fost supus, acesta a declarat că autorităţile sovietice din Basarabia l-au forţat să treacă în România şi să culeagă informaţii referitoare la starea de spirit din Armata română şi a populaţiei civile, să afle amplasamentele trupelor de grăniceri şi a unităţilor armatei de pe malul Prutului. În urma exploatării lui informative s-a stabilit că, în fiecare sat de pe malul Prutului sovieticii au amplasat câte un pichet de Grăniceri (Zastava), fiecare cu un efectiv de 34-36 soldaţi, dotat cu câte 4 cai, 2 câini şi un camion (cu capacitatea de 2 tone, vechi, de fabricaţie sovietică); la Nisporeni se afla Artileria Antiaeriană (A.A.) motorizată, cu circa 30-40 de piese; la Vărzăreşti s-au expropriat 100 ha. de pământ pe care s-a construit un aerodrom, unde se afla aviaţia sovietică (fără a se preciza ce unităţi şi câte aparate de zbor). Tot la Vărzăreşti se mai aflau vreo 20 de tancuri, foarte vechi; la Dănuţeni era un aerodrom cu 50-60 de avioane (bimotoare); la Brătuleanca se găsea un Centru de Informaţii, iar la Ungheni sovieticii aveau un Regiment de Infanterie (Nr. 53), cu o coloană de camioane (60-70 de maşini).

Ion Coşcodan – un luptător şi după detenţie. Armata Neagră.

19
sept.,2016

9

Valea Culei este o regiune care nu a beneficiat de „progresul” civilizaţiei sovietice, de aceea locuitorii raionului Ungheni, când vorbesc despre această zonă, o fac cu o anumită mândrie. Щdată ce calci în aceste sate, fiecare om trecut de prima tinereţe îţi povesteşte cu entuziasm de grupările militare care au luptat împotriva regimului sovietic. Astfel este şi istoria lui Ion Coşcodan, membru al Armatei Negre, basarabeanul care 25 de ani a fost în detenţie departe în GULAG (din 1951 pînă în 1975).

Ion Coşcodan s-a născut la 21 septembrie 1929 în comuna Condrăteşti, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, într-o familie de ţărani mijlocaşi. A decedat în anul 2013.

În timpul României Mari a învăţat la şcoală în satul natal, unde a terminat patru clase primare. În momentul cînd teritoriul Basarabiei a fost ocupat de sovietici, familia sa se ocupa cu agricultura. Ion a învăţat la şcoala de mecanizaţie din orăşelul Corneşti şi a obţinut profesia de mecanizator. În anul 1949 a lucrat tractorist în localitate. În acelaşi an 1949 urma să fie recrutat în Armata Roşie. El, auzind că urma să fie înrolat în armată şi să fie dus pe front în Coreea, a evadat de la centrul de recrutare. Eschivarea de la înrolarea în armată era una dintre formele de rezistenţă antisovietică. Din momentul dezertării el a hotărît să se ascundă prin pădurile din zona Culei pînă cînd se va încheia perioada de recrutare, însă aici s-a întîlnit cu consăteanul său Ion Borş şi cu Ion Ganea, care l-au convins să li se alăture în Armata Neagră, pentru a lupta împotriva autorităţilor sovietice din această zonă a Culei. Astfel, timp de un an de zile a luptat alături de membrii organizaţiei antisovietice Armata Neagră împotriva regimului, terorizînd comuniştii şi funcţionarii sovietici din zona Culei. Pe parcursul anilor 1949-1950 Armata Neagră a întreprins o serie de măsuri pentru a zădărnici colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti şi îndoctrinarea comunistă a populaţiei. Erau sprijiniţi de populaţia din sate. O astfel de acţiune, la care a participat şi Ion Coşcodan, a fost: „la data de 6 iunie 1950 în urma unui tir de arme a fost scoasă din funcţie maşina Comitetului Raional de partid Corneşti. După aceasta împreună cu Vasile Pleşca, Ion Borş şi Hariton Celpan au devastat clădirea sovietului sătesc Hîrceşti, deteriorînd centrala telefonică şi agresîndu-l pe preşedintele colhozului «Stalinski puti», Zmeevski N.S.”1. Ion Coşcodan a subliniat că Armata Neagră nu comitea acte de represiune asupra cetăţenilor simpli, ci doar asupra activiştilor de partid şi a funcţionarilor de stat.

Careta / Trăsura vedetă din or. Ungheni

13
sept.,2016

2

O caretă lucrată manual, unicat în R. Moldova, se prăfuiește de câțiva ani în garajul celui care a creat-o, inginerul-mecanic Ion Bejenaru, locuitor al orașului Ungheni. Deși arată ca în povestea Cenușăresei și atrage toate privirile ori de câte ori este scoasă în stradă, trăsura nu și-a găsit un cumpărător. Nici mirii nu se dau în vânt să arendeze mijlocul de transport care le poate transforma nunta într-un basm.

Inițiativa de organizare anuală a Festivalului Castanilor în mass-media.

23
aug.,2016

9

Ieri, 22 august 2016, am lansat o inițiativă pe blogul personal referitor la organizarea anuală a unui festival pentru promovarea potențialului turistic al orașului natal, Ungheni.
Idea consta în organizarea Festivalului Castanilor / Castanului / Aleei de Castani, anual, care ar atrage turiști atît din țară cît și de peste hotare și promovarea Ungheniului la scară internațională.

[Proiect] Festivalul Castanului. Idee pentru promovare a or. Ungheni.

22
aug.,2016

19

Or. Ungheni are pe teritoriul său cîteva obiective turistice de importanță națională: Podul Eiffel, Calea ferată cu ecartament dublu pe tot teritoriul orașului, Una din primele locomotive care circula pe traseul Chișinău – Ungheni, Rîul Prut, Alea de Castani, etc. Totuși, după părerea mea, ceam mai cunoscută rămîne Alea de Caștani, care cuprinde în jur de 2000 de castani, amplasați pe ambele părți a străzii principale a orașului, Naţională, cu direcţia Est – Vest.
În acest caz, vin cu idea de a lansa consultări publice de către Administrația Publică din Ungheni, referitor la organizarea anuală a unui Festival, și anume Festivalul Castanilor (titlu poate fi revizuit) care ar promova turismul în orașul nostru. Referitor la perioada de organizare, am identificat 2 momente: 1. Primăvara, atunci cînd toată Alea de Castani este în floare și 2. Toamna, cînd Castanii au deja roade.

„Câte petiţii să mai adresăm?”

4
iul.,2016

5

„Câte petiţii să mai adresăm?”, cu așa titlu începe articolul din ziarul Unghiul, ziar periodic ce reflectă problemele din orașul și raionul Ungheni.
Această istoria a început în acestă iarnă, cînd în calitate de locuitor al străzi Petru Cazacu din cartierul Dănuțeni, orașul Ungheni, am depus o petiție la Primăria și Consiliul Orășenesc Ungheni.

După jumate de an, nici un rezultat. Din acest motiv, am publicat repetat pe blog, un articol care se referea la informația din petiție cu poze actualizate, pentru a arăta lumii „impotența” Primăriei de a gestiona și soluționa problemele locuitorilor din această zonă.

De această dată, în sfîrșit, am fost auzit și de către presă, din păcate doar de o sursă (redacția ziarului Unghiul, în persoana dnei Oxana Iurie), din minim 3, însă oricum e deja un pas.

În acest context, vreau să mulțumesc Redacției Ziarului Unghiul, în special dnei Oxana Iurie, pentru solidaritate și reflectarea petiției în paginile ziarului.

Vedeți mai departe conținutul articolului „Câte petiţii să mai adresăm?”, publicat în Ziarul Unghiul, ediția nr. 25 (942) din 1 iulie 2016.

Toate drumurile duc la Ungheni. Rezultatul real după jumate de an. „Impotență” nu administrare publică locală.

21
iun.,2016

13

Sincer, am crezut! Chiar m-am bucurat de modul în care petiția mea a fost înțeleasă și pusă pe rol. O mică victorie, un mare pas pentru dezvoltarea infrastructurii străzii Petru CAZACU, un mic pas pentru infrastructura sectorului Dănuțeni al or. Ungheni.

Însă, după cum veți vedea mai departe, după exact jumate de an, nici o schimbare. Aici îm pun o întrebare: DE CÎTE PETIȚII SUNT NEVOIE CA GLASUL LOCUITORILOR (electoratului) SĂ AJUNGĂ LA PRIMĂRIA or. UNGHENI?

Toate drumurile duc la Ungheni

21
dec.,2015

11

Acest articol / petiție este un manifest. Sper sincer să aibă efectul scontat. Petiția a foste remisă în adresa Primăriei orașului Ungheni și Consiliului orășenesc, astăzi – 21 decembrie 2015, în ajun de Sfintele Sărbători. Cu Doamne ajută!