Inițiativa de organizare anuală a Festivalului Castanilor în mass-media.

23
aug.,2016

9

Ieri, 22 august 2016, am lansat o inițiativă pe blogul personal referitor la organizarea anuală a unui festival pentru promovarea potențialului turistic al orașului natal, Ungheni.
Idea consta în organizarea Festivalului Castanilor / Castanului / Aleei de Castani, anual, care ar atrage turiști atît din țară cît și de peste hotare și promovarea Ungheniului la scară internațională.

[Proiect] Festivalul Castanului. Idee pentru promovare a or. Ungheni.

22
aug.,2016

19

Or. Ungheni are pe teritoriul său cîteva obiective turistice de importanță națională: Podul Eiffel, Calea ferată cu ecartament dublu pe tot teritoriul orașului, Una din primele locomotive care circula pe traseul Chișinău – Ungheni, Rîul Prut, Alea de Castani, etc. Totuși, după părerea mea, ceam mai cunoscută rămîne Alea de Caștani, care cuprinde în jur de 2000 de castani, amplasați pe ambele părți a străzii principale a orașului, Naţională, cu direcţia Est – Vest.
În acest caz, vin cu idea de a lansa consultări publice de către Administrația Publică din Ungheni, referitor la organizarea anuală a unui Festival, și anume Festivalul Castanilor (titlu poate fi revizuit) care ar promova turismul în orașul nostru. Referitor la perioada de organizare, am identificat 2 momente: 1. Primăvara, atunci cînd toată Alea de Castani este în floare și 2. Toamna, cînd Castanii au deja roade.

„Câte petiţii să mai adresăm?”

4
iul.,2016

5

„Câte petiţii să mai adresăm?”, cu așa titlu începe articolul din ziarul Unghiul, ziar periodic ce reflectă problemele din orașul și raionul Ungheni.
Această istoria a început în acestă iarnă, cînd în calitate de locuitor al străzi Petru Cazacu din cartierul Dănuțeni, orașul Ungheni, am depus o petiție la Primăria și Consiliul Orășenesc Ungheni.

După jumate de an, nici un rezultat. Din acest motiv, am publicat repetat pe blog, un articol care se referea la informația din petiție cu poze actualizate, pentru a arăta lumii „impotența” Primăriei de a gestiona și soluționa problemele locuitorilor din această zonă.

De această dată, în sfîrșit, am fost auzit și de către presă, din păcate doar de o sursă (redacția ziarului Unghiul, în persoana dnei Oxana Iurie), din minim 3, însă oricum e deja un pas.

În acest context, vreau să mulțumesc Redacției Ziarului Unghiul, în special dnei Oxana Iurie, pentru solidaritate și reflectarea petiției în paginile ziarului.

Vedeți mai departe conținutul articolului „Câte petiţii să mai adresăm?”, publicat în Ziarul Unghiul, ediția nr. 25 (942) din 1 iulie 2016.

Toate drumurile duc la Ungheni. Rezultatul real după jumate de an. „Impotență” nu administrare publică locală.

21
iun.,2016

13

Sincer, am crezut! Chiar m-am bucurat de modul în care petiția mea a fost înțeleasă și pusă pe rol. O mică victorie, un mare pas pentru dezvoltarea infrastructurii străzii Petru CAZACU, un mic pas pentru infrastructura sectorului Dănuțeni al or. Ungheni.

Însă, după cum veți vedea mai departe, după exact jumate de an, nici o schimbare. Aici îm pun o întrebare: DE CÎTE PETIȚII SUNT NEVOIE CA GLASUL LOCUITORILOR (electoratului) SĂ AJUNGĂ LA PRIMĂRIA or. UNGHENI?

Toate drumurile duc la Ungheni

21
dec.,2015

11

Acest articol / petiție este un manifest. Sper sincer să aibă efectul scontat. Petiția a foste remisă în adresa Primăriei orașului Ungheni și Consiliului orășenesc, astăzi – 21 decembrie 2015, în ajun de Sfintele Sărbători. Cu Doamne ajută!

Imagini motivante care nu au nevoie de comentarii

16
iul.,2015

0

Vă propun vizualizarea unor imagini, a căror autor nu îl cunosc, însă care descriu cel mai limpede dezvoltarea și valorile contemporane al unor categorii a omenirii

Arme interzise în decursul istoriei

17
iun.,2015

1

Printre marea varietate de arme, create de om, există foarte multe interzise. Astfel de arme au existat înainte, dar despre acest lucru puțini oameni știu. În Evul Mediu obligația de a interzice un anumit model de armă a fost preluat de biserica fiind pur și simplu „blestemat.” În zilele noastre există diferite convenții, acte și acorduri care interzic folosirea armelor de distrugere în masă și alte arme inumane.

Originea toponimului Ungheni

11
mart.,2015

29

O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – „Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .

Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 . Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.

Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual.

Istoria bisericii “Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, or. Ungheni

7
nov.,2014

7

Acoperite cu paie şi stuf, iar mai târziu cu şindrilă, cu pereţi de lemn sau furci bătute cu lut, în cele mai dese cazuri lipsite de elementele reprezentative ale unui lăcaş de cult, bisericile săteşti concentrau în sine specificul cultural, istoric şi etnografic al Moldovei de odinioară. Retrospectiv, acestea constituie o mărturie de rezistenţă a credinţei şi spiritului naţional în condiţii vitrege. Unele dintre ele au supravieţuit până în zilele noastre. Multe însă au dispărut. Este firesc să ne întrebăm: de ce? Un posibil răspuns îl vom afla poate şi din cunoaşterea destinului bisericii “Sf. Nicolae” din cartierul Dănuţeni al oraşului Ungheni.

Podul Eiffel din Ungheni

6
apr.,2014

22

Cei care vor să admire de aproape monumentul proiectat şi construit de celebrul inginer francez nu au acces în zonă, pentru că podul feroviar delimitează hotarul dintre Republica Moldova şi România. Podul de peste Prut care leagă oraşele Iaşi şi Ungheni este inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat.

„Noi îl numim Turnul Eiffel culcat. Deşi este de o frumuseţe rară, acesta nu poate fi admirat de turişti, fiindcă este situat în zona de frontieră. În plus, este periculos pentru oameni. Oricând poate să treacă pe acolo trenul şi nu ai unde să te fereşti. Organizăm excursii, coordonate cu grănicerii, doar când ne vin delegaţii din străinătate”, povesteşte Alexandru Ambros, primar de Ungheni. Astfel de ocazii sunt însă foarte rare. Ultima dată colosul de metal a putut fi vizitat pe 27 aprilie, când s-au împlinit 135 de ani de la darea în explotare a podului proiectat de Gustave Eiffel. Atunci a fost organizată o petrecere chiar pe pod. Următorul tur va avea loc pe 1 septembrie cu ocazia Zilelor Ungheniului, când sunt aşteptate delegaţii din opt ţări”.