Comisia Trilaterală.

10
Iul,2012

0

Comisia trilaterală a fost fondată în 1973 de către David Rockfeller și Zbignew Brzezinski. Are filiale în New York, Paris și Tokyo. Se spune că a fost fondată în baza taxelor de intrare a unor astfel de magnați precum Ford, Lilly Endowment, Rockfeller Brothers Fund, German Marshall Fund, și corporații precum Time, Bechtel, Exxon, General Motors, Wells-Fargo, etc.

„Comisia Trilaterală a fost înființată formal în 1973 și a constat din lideri ai afacerilor, băncilor, guverne și mas media din America de Nord, Europa de Vest și Japonia” scrie James Perloff. „David Rockfeller a fost membrul fondator, iar Z. Brzezinski directorul fondator al filialei nord americane, membrii căreia erau de asemenea activiști și ai CFR”, adaugă autorul. Cu aprobarea grupului Bilderberg și a CFR, Comisia Trilaterală și-a început organizarea în iulie 23-24, 1973 pe pămînturile din Pocantico Hills a lui D. Rockfeller.

Existența acestuia este un fapt demonstrat verificat de surse mediatice de vază precum Time Magazine, Wall Street Journal, U. S. News and World Report, Washington Post, de asemenea de o multitudine de cărți analitice precum Trilaterals Over Washigton, a profesorului Antony Sutton și Patrick Wood, America’s Secret Establishment, de A. Sutton, The Shadows of Power, de către James Perloff ș.a.

Grupul Bilderberg

10
Iul,2012

0

Numit în cinstea hotelului Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, unde a avut loc prima întîlnire în mai 1954, grupul Bilderberg formează neoficial un grup secret creat în primii ani ai războiului rece pentru o cooperare eficientă dintre Europa și SUA. Businessmani de top și politicieni de avengură au sperat astfel să perpetueze scopurile capitalismului democratic, protejîndu-l de la ceea ce ei considerau a fi aspirațiile imperialiste a comunismului. Referințele la „grupul Bilderberg” în general desemnează pe cei care au participat cel puțin odată la una din întîlnirele acestui grup, cu toate acestea nu există o listă prestabilită de membri. Mai mult ca atît, comitetul de organizare (care include astfel de figuri precum fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger și media-mogul canadian Conrad Black) este însărcinat să decidă cine va participa la următoarea reuniune al grupului. Lista celor care au participat la aceste întălniri sunt impresionante, incluzînd politiceni de vază și figuri militare, businessmani și bancheri, avocați și academicieni. Prima întîlnire nu numai că a fost notată cu prezența multor figuri din CIA, dar și a fost finanțată în mare parte de către aceasta. De asemenea, ceea ce tensionează pe criticii Noi Ordini, este faptul că grupul a permis membrilor familiilor regale din Europa de Vest să reclame puterea politică pe care ei au pierdut-o în urma reformelor constituționale. Grupul Bilderberg afirmă că limitarea informației ce apare în presă despre ei, precum și secretimul care persistă în jurul lor este absolut necesar pentru a asigura un mediu discret și liber pentru discursurile întreținute de membrii grupului. Nici unul din membri nu a acceptat vreo dată să acorde interviu legat de întîlnirile grupului. Mulți critici ai acestui grup consideră nivelul sporit de secretism ca fiind dovadă a conspiraționismului.

Francmasoneria şi simbolica ei.

10
Iul,2012

3

Termenul de francmason, în opinia lui Neagu Djuvara „a fost preluat pe la începutul secolului al XVIII-lea de un pastor anglican care înființează o nouă societate secretă. Societatea nu avea drept scop nici zidăria, nici arhitectura, ci dărîmarea unei societăți…

7 aprilie 2009 – conspirație sau simplă coincidență…..

6
Iun,2012

5

În centrul capitalei s-a dezlănţuit un protest spontan. Mulţimea scandează “Jos comuniştii!”. Între timp, printre demonstranţi se strecoară nişte personaje dubioase. Infiltrându-se profesionist, fără ca lumea să bănuiască ceva, acestea atrag manifestanţii paşnici din piaţă în faţa Palatului Prezidenţial, incitându-i împotriva forţelor de ordine masate în jurul clădiri. Îşi face apariţia o maşină pe care nişte inşi turbulenţi o răstoarnă. Protestatarii aruncă cu petarde şi brichete. Marşul degenerează, pe neprins de veste, în violenţe. Provocatorii devastează cele mai importante instituţii ale statului. În piaţă vine o ambulanţă, întrucât apar primii răniţi. Haosul atinge apogeul. Spre miezul nopţii, puterea caută să preia controlul asupra situaţiei şi ordonă trupelor Ministerului de Interne să intervină în forţă. Protestatarii sunt bătuţi bestial în plină stradă. Se operează primele arestări. Dimineaţă încep represalii în toată ţara.”„Credeţi, probabil, că pasajul de mai sus e o descriere a evenimentelor din 7 aprilie 2009? Vă înşelaţi. Am reprodus un fragment dintr-o adnotare la romanul „Mâine în Rusia” de Eduard Topol. Scris în 1987 şi publicat în 1989, acesta a prezis de fapt, cu patru ani înainte, puciul GKCP din august 1991. Şi mai uluitor este faptul că romanul anticipează nu numai tentativa de lovitură de stat de la Moscova de acum 19 ani, ci şi revolta populară de la Chişinău din aprilie 2009” menționează jurnalistul P. Bogatu.