Trecerea Prutului: „Apa curgea roşie la vale”

10
mart.,2016

10

22 iunie 1941. Împuşcături, răniţi, morţi, incertitudine, frică. Aşa a rămas acea zi, dar şi primele două săptămâni de război, în amintirea bătrânilor de azi – pe-atunci copii – care mai locuiesc în satele de pe malul Prutului.

Basarabia în imagini. Album al unui soldat german, 1941

29
feb.,2016

12

Partea Basarabeană a albumului începe cu râul Prut la Ungheni.
În imagini – 2 poduri, actualul Pod Eiffel (starea podului Eiffel la moment se poate observa și în clipul Dorul Basarabiei) și unul deteriorat, care în prezent nu mai există.

Originea toponimului Ungheni

11
mart.,2015

29

O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – „Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .

Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 . Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.

Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual.

România Mare, harta regiunilor istorice românești.

5
ian.,2015

8

De-a lungul timpului, în spațiul geografic pe care locuiesc sau au locuit populații românești, s-au conturat mai multe regiuni istorice care în decursul istoriei au aparținut în întregime sau parțial fie voievodatelor întemeiate în secolele al X-lea (pentru Transilvania) și al XIV-lea (Moldova, Țara Românească și Dobrogea), fie statelor vecine.

Limitele și denumirile acestor regiuni cunoscute și sub numele de „țări” au evoluat în decursul vremii. Parțial sau în întregime, unele dintre ele au constituit, temporar sau mai durabil, și teritoriul României. Potrivit surselor istorice, toate sunt incluse în teritoriul Daciei antice, până la perioada daco-romană (regatele lui Burebista și Decebal). România nu are nici-o revendicare teritorială asupra părților din regiunile istorice, aparținând statelor vecine.

Podul Eiffel din Ungheni

6
apr.,2014

22

Cei care vor să admire de aproape monumentul proiectat şi construit de celebrul inginer francez nu au acces în zonă, pentru că podul feroviar delimitează hotarul dintre Republica Moldova şi România. Podul de peste Prut care leagă oraşele Iaşi şi Ungheni este inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat.

„Noi îl numim Turnul Eiffel culcat. Deşi este de o frumuseţe rară, acesta nu poate fi admirat de turişti, fiindcă este situat în zona de frontieră. În plus, este periculos pentru oameni. Oricând poate să treacă pe acolo trenul şi nu ai unde să te fereşti. Organizăm excursii, coordonate cu grănicerii, doar când ne vin delegaţii din străinătate”, povesteşte Alexandru Ambros, primar de Ungheni. Astfel de ocazii sunt însă foarte rare. Ultima dată colosul de metal a putut fi vizitat pe 27 aprilie, când s-au împlinit 135 de ani de la darea în explotare a podului proiectat de Gustave Eiffel. Atunci a fost organizată o petrecere chiar pe pod. Următorul tur va avea loc pe 1 septembrie cu ocazia Zilelor Ungheniului, când sunt aşteptate delegaţii din opt ţări”.

La 95 ani de la Marea Unire, mai dezbinați ca niciodată.

5
iun.,2013

7

Dacă înainte de 1991, orice moment legat de istoria neamului se transforma într-un eveniment ce căpăta întreaga atenție, după declarea independenței față de URSS, lucrurile s-au schimbat. Și nu în bine, ci chiar într-un mod de-a dreptul dramatic.

Stalin și Basarabia: Gurile Dunării.

23
apr.,2013

7

Cică imediat după cedarea Basarabiei și ocuparea ei de armata sovietică (roșie) lui Iosif Visarionovici Djugașvili (Stalin) i-au demonstrat filmul evenimentului. Pe ecran se vedea o mulțime de basarabeni (moldoveni) care ieșiseră cu flori, cu pancarde, cu pîine și sare în întîmpinarea „glorioșilor eliberatori”. Stalin a privit întunecat de tot filmul, apoi a ieșit din sală fără să spună un cuvînt. Echipa de filmare și întregul aparat ideologic al Partidului Comunist al URSS (PCUS) mai că nu au murit de frică. Era clar – filmul nu-i plăcuse….. . În aceeași zi la Chișinău a plecat o altă echipă de filmare….

Harta Noii Ordini în Europa: Acordul de la Malta.

7
apr.,2013

19

În 1992, William B. Wood, geograf șef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA în Afganistan), dădea publicității o hartă cu noile granițe ale statelor Europei, granițe care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adică înțelegerea de la Malta.

(Audio) Moș Ion Roată și Unirea – actual și în prezent

2
apr.,2013

0

Moș Ion Roată și Unirea – actual și în prezent

Ce este naționalismul românesc.

6
nov.,2012

2

Naţionalismul Românilor este o supremă înţelepciune câstigată prin experienţa de veacuri a vieţii româneşti, scump plătită cu suferinţele proprii, veac de veac, înţelepciune coborâta pâna în subconştient, infiltrată până în instinct. El izvorăşte din experienţa, din cunoașterea inductivă prin care au verificat, an de an, secole de-a rândul, existenţa acestei realităţi ireductibile a frângerii omenirii în naţiuni etnice concurente şi rivale, gata de a abuza oricând de un vecin care e slab fie prin însuşirile rasei, fie prin situaţiunile grele în care au fost pus de împrejurarile istorice. Naționalismul roman este o datină, o alcătuire sufletească tradiţională (mai veche chiar decât existenţa termenului de „naţionalism”). El e ceva propriu aşa cum sunt proprii cojocul şi opinca, fluerul şi iia înflorită, doina şi privirea blândă, dar veşnic prudentă, a plugarului şi a ciobanului. Naţionalismul românesc se dovedeşte astfel a fi o atitudine înrădăcinată în tot trecutul istoric, chiagul vieţii care străbate pâna în cele mai tainice tresăriri ale procesului vital.