Alea de Castani din Ungheni … în versuri!

27
apr.,2017

4

În contextul Festivalului Castanului, Premieră pentru mun. Ungheni, public o poezie dedicată minunatei Alei de Castani din Poarta de Vest a Republicii Moldova. Autoare al acestei frumoase opere este Dna Mariana Săculțanu! A înflorit aleea cu castani, A înflorit frumos în luna…

„Reconstrucţia Ecologică” – idee de înverzire a mun. Ungheni, inspirată de peste Prut.

28
mart.,2017

10

Recent, am dat de un articol în pblicația online Adevărul prin care într-un oraş din județul Brașov, România, eşti obligat să plantezi copaci dacă vrei să construieşti. Astfel, câţi pomi fructiferi „te costă“ o casă / bloc ?

Proiectul în cauză a fost aprobat de Consiliul Local al or. Ghimbav (cca. 4700 loc /2011), printr-o hotărâre în care obligă orice localnic care solicită autorizaţie de construcţie să planteze copaci. Numărul de arbori reglementat este în funcţie de tipul şi dimensiunea clădirii ce urmează a fi construite.

Propunerea, denumită „Reconstrucţia Ecologică“, a venit de la cei doi consilieri locali ai Partidului Ecologist şi a fost votată în unaminitate în consiliul local. Decizia intră în vigoare la 1 aprilie.

Această idee poate fi cu ușurință implementată, inclusiv și în urba noastră, mai ales că dispunem de o sumedenie de terenuri publice care sunt într-o stare jalnică, și o mică revigorare, prin împădurire sau transformare în Parc ar fi chiar foarte benefică, atît pentru populația orașului, înverzirea și scăderea gradului de poluare, cît și pentru aspectul estetetic .

Ca terenuri, am identificat, în grabă, cîteva zone:
Sectorul Dănuțeni:
1. Albia rîului Băilești (deja secată);
2. Terenul din regiunea stației de pompare a apei: poreclit „De vale la Curte”;
3. Zona Maternității neterminate;
4. Terasele din Valea Rusului (hotarul cu sectorul Ungheni-Deal)
Sectorul Ungheni Vale / Ungheni Deal
1. În imediata apropiere a Plajei de la Prut;
2. Cursul inferior al rîului Delia (Între lacul Delia și rîul Prut)
3. Parcul Francez;
Sectorul Centru:
1. Scuarul Palatului de Cultură;
2. Terenul dintre Gară și lacul Delia, din regiunea Plajei orășenești pînă la ieșirea din oraș, pe direcția Chișinău;
Sectorul Cartierul Tineretului:
1. Regiunea Gării Berești;
2. Parcul Central;
3. Terenul vis-a-vis de Parcul Heliotermic;
Sectorul Berești și Vasilica (Mînzîteștii Vechi):
Din motive că nu prea cunosc aceste sectoare, nu mă pot expune. Însă, cei care cunosc, pot propune în comentarii, după care actualizez lista.

Grigore Baștan, născut în s. Flămînzeni (com. Coșcodeni) – Inventatorul paraşutei militare româneşti, necunoscut acasă, în Republica Moldova!

16
mart.,2017

3

Despre generalul Grigore Baștan, inventatorul paraşutei militare româneşti, care a deţinut 45 de ani un record naţional şi a sărit din avion cu fiul în braţe, pentru a face o demonstraţie, nu am aflat, cum ar fi fost firesc, de la școala din satul natal al său și al meu – satul Coșcodeni. Atât de bine au știut sovieticii să șteargă urmele istoriei… Dar azi, la peste douăzeci de ani de la ieșirea din URSS, să nu aibă acest mare erou al tuturor românilor un monument în satul unde a văzut lumina zilei și să rămână încă un necunoscut peste Prut, mi se pare nu doar o mare greșeală, dar și ignoranță crasă. Și dacă la Buzău există un monument în amintirea acestui mare om, la Coșcodeni de ce nu e? Sper că acest articol va ajunge și sub ochii celor în a căror puteri stă repararea acestei greșeli istorice și nu vor trece impasibili. În timp ce în România s-au scris cărți, s-a făcut „Fundația General Grigore Baștan” și s-au scris nenumărate articole despre această personalitate, în R. Moldova nimeni nici măcar nu pomenește acest nume.

Momente din activitatea organelor informative militare româneşti în preajma declanşării războiului antisovietic (1940-1941).

17
oct.,2016

1

În preajma războiului antisovietic, organele informative ale Armatei române paralel cu acţiunile informative desfăşurate de Serviciul Special de Informaţii al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (S.S.I.),[2] s-au implicat activ în activitatea de culegere a informaţiilor de pe Frontul din Est privind predispoziţia politico-militară şi potenţialul militar al Uniunii Sovietice.

Sursa informativă cea mai importantă o reprezentau refugiaţii din parte stângă a Prutului, veniţi în Vechiul Regat după anexarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de către U.R.S.S. (în iunie 1940). În ziua de 2 septembrie 1940, a fost prins la trecerea Prutului, de către Compania de Grăniceri Răducăneni, basarabeanul Mihai Vidraşcu. În timpul interogatoriilor la care a fost supus, acesta a declarat că autorităţile sovietice din Basarabia l-au forţat să treacă în România şi să culeagă informaţii referitoare la starea de spirit din Armata română şi a populaţiei civile, să afle amplasamentele trupelor de grăniceri şi a unităţilor armatei de pe malul Prutului. În urma exploatării lui informative s-a stabilit că, în fiecare sat de pe malul Prutului sovieticii au amplasat câte un pichet de Grăniceri (Zastava), fiecare cu un efectiv de 34-36 soldaţi, dotat cu câte 4 cai, 2 câini şi un camion (cu capacitatea de 2 tone, vechi, de fabricaţie sovietică); la Nisporeni se afla Artileria Antiaeriană (A.A.) motorizată, cu circa 30-40 de piese; la Vărzăreşti s-au expropriat 100 ha. de pământ pe care s-a construit un aerodrom, unde se afla aviaţia sovietică (fără a se preciza ce unităţi şi câte aparate de zbor). Tot la Vărzăreşti se mai aflau vreo 20 de tancuri, foarte vechi; la Dănuţeni era un aerodrom cu 50-60 de avioane (bimotoare); la Brătuleanca se găsea un Centru de Informaţii, iar la Ungheni sovieticii aveau un Regiment de Infanterie (Nr. 53), cu o coloană de camioane (60-70 de maşini).

Inițiativa de organizare anuală a Festivalului Castanilor în mass-media.

23
aug.,2016

9

Ieri, 22 august 2016, am lansat o inițiativă pe blogul personal referitor la organizarea anuală a unui festival pentru promovarea potențialului turistic al orașului natal, Ungheni.
Idea consta în organizarea Festivalului Castanilor / Castanului / Aleei de Castani, anual, care ar atrage turiști atît din țară cît și de peste hotare și promovarea Ungheniului la scară internațională.

Trecerea Prutului: „Apa curgea roşie la vale”

10
mart.,2016

10

22 iunie 1941. Împuşcături, răniţi, morţi, incertitudine, frică. Aşa a rămas acea zi, dar şi primele două săptămâni de război, în amintirea bătrânilor de azi – pe-atunci copii – care mai locuiesc în satele de pe malul Prutului.

Basarabia în imagini. Album al unui soldat german, 1941

29
feb.,2016

12

Partea Basarabeană a albumului începe cu râul Prut la Ungheni.
În imagini – 2 poduri, actualul Pod Eiffel (starea podului Eiffel la moment se poate observa și în clipul Dorul Basarabiei) și unul deteriorat, care în prezent nu mai există.

Originea toponimului Ungheni

11
mart.,2015

29

O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – „Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .

Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 . Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.

Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual.

Istoria bisericii “Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, or. Ungheni

7
nov.,2014

8

Acoperite cu paie şi stuf, iar mai târziu cu şindrilă, cu pereţi de lemn sau furci bătute cu lut, în cele mai dese cazuri lipsite de elementele reprezentative ale unui lăcaş de cult, bisericile săteşti concentrau în sine specificul cultural, istoric şi etnografic al Moldovei de odinioară. Retrospectiv, acestea constituie o mărturie de rezistenţă a credinţei şi spiritului naţional în condiţii vitrege. Unele dintre ele au supravieţuit până în zilele noastre. Multe însă au dispărut. Este firesc să ne întrebăm: de ce? Un posibil răspuns îl vom afla poate şi din cunoaşterea destinului bisericii “Sf. Nicolae” din cartierul Dănuţeni al oraşului Ungheni.