Represiunile Staliniste – 80 de ani de la Marea Teroare în URSS

31
iul.,2017

1

Ce a însemnat Marea Teroare în URSS? De ce a fost nevoie de represiuni? Stalin a dat personal ordinele pentru execuțiile?

La 30 iulie 1937, a fost semnat ordinul secret № 00447 al NKVD. Această zi este considerată începutul Marii Terori – perioada de represiune politică, anii 1937-1938, în care cel puțin 1,7 milioane de persoane au fost arestate în URSS (mai mult de 700 de mii dintre ei au fost executați ) ca „dușmani ai poporului“, „contra-revoluționari“, „paraziți“, precum și rudele și prietenii lor.

La aniversarea Marii Terori, istoricul Centrul istoric „Memorial“ – Sergey Bondarenko, a încercat să răspundă la aceste întrebări rușinoase (pentru ruși) cu privire la epurările staliniste din 1937-1938.

Ce anume sa întâmplat în 1937?

În vara anului 1937 a fost lansat de către guvernul URSS o serie de campanii represive, cunoscute acum sub titlul: „Marea Teroare“ (un nume sugerat la sfârșitul anilor 1960 de către istoricul britanic Robert Conquest, iar după restructurare, termenul este utilizat pe scară largă în Rusia). Ordonanța NKVD № 00447 a fost declarat „operațiunea chiabur“, prin care i-au arestat pe țărani, preoți, foști nobili și oameni cumva suspecți că ar avea legături cu mișcarea albă și partidele de opoziție. Aproape paralel, se desfășura o operațiune „națională“ – cu liste pregătite anterior au arestat germani, polonezi, letoni și mulți alți străini și cetățeni ai URSS. Cu arestarea a mai multor generali, a început curățarea în cadrul armatei. Mii de oameni au ajuns în „lagăr”, fiind acuzați de legături cu dușmanii poporului – fiind porecliți MFTP / ЧСИР „Membrii familiilor de trădători de patrie“/ „ru. члены семей изменников Родины”.

Un maramureșean din Dreapta Tisei. „Vraciul” de pe valea Culei.

3
ian.,2017

10

– Am început cariera de medic într-o seară toridă de vară, 31 iulie 1959, cu o zi mai devreme de cea stabilită pentru începerea activității mele de medic, printr-o chemare de urgenţă în satul vecin, Condrătești, situat la vreo șapte kilometri de Năpădeni. Eu, soţia şi moaşa din spitalul Năpădeni ne-am deplasat într-acolo. Venise după noi tânăra moașă din Condrătești cu un camion străvechi. La punctul medical din Condrătești, care prezenta o cameră mică într-o casă ţărănească cu podea de lut, fără lumină electrică, cu o lampă de gaz cu sticla stricată, am găsit pacienta practic fără simțire, fără tensiune, cu o hemoragie abundentă. Aveam pregătit într-un rucsac totul necesar pentru acordarea ajutorului medical de urgență.
Moașa a început o perfuzie intravenă, iar soția mea pornise o anestezie generală.
Eram într-o situaţie extrem de grea, aproape să-mi pierd firea. Totuşi mi-am revenit, la lumina lanternei ţinută de moaşe, manual am înlăturat placenta, s-a contractat uterul. Hemoragia continua. La control s-a depistat ruptura colului uterin de gradul II și III. Sub lumina lanternei a fost sufurată ruptura, hemoragia s-a stopat, s-a restabilit tensiunea arterială. Soţia a înfăşat copilul şi s-a aşezat în cabină lângă şofer. Targa cu mama copilului sus în camion pe „râpcă” de vie şi transportată la Spitalul Năpădeni. Au rămas vii și mama şi copilul. Vă spun acest caz mai detaliat că acesta mi-a fost botezul în medicina practică şi am prins încredere că se pot face multe lucruri nobile.
N-a trecut mult timp şi un ţăran, Mihai Chitoroagă, a căzut peste topor şi şi-a tăiat tendoanele la mâna dreaptă. Era toamnă, glod şi era extrem de greu să transporţi pacienţii în raion. Împreună cu soţia am intervenit chirurgical, au fost sufurate tendoanele şi pacientul a rămas cu mâna funcţională. Pe parcurs au fost multe cazuri dificile, dar am avut încredere în noi, nu ne pierdeam cu firea.