Așteptări mele pentru Ungheni – 2017.

23
Dec,2016

16

După părerea mea, anul 2016, cel puțin a doua jumate de an, a fost un an al poveștilor electorale: pe de o parte „unele surse” au prezis invadarea Moldovei de către 30 mii sirieni și „excluderea” religiei din școli, de parcă au ceva în comun, pe cealaltă parte – unele „fețe bisericești” au devenit „brusc” actori și „mari apărători ai pseudo-ortodoxismului politic”. Totuși, cireașa de pe tort a fost: Rezultatele alegerilor prezidențiale în raionul care este numit „Poarta de Vest” a Moldovei – Ungheni.

În concluzie, sloganul anul 2016: „Moldova, ai prezident”.

Venim în anul 2017 cu un nou președinte ales și investit, cu o duzină de promisiuni electorale contradictorii, inclusiv și pentru locuitorii urbei și raionului Ungheni. Vorba lui Oazu Nantoi „mămăliga nu exploadează”, astfel, cum a răbdat și a înghițit noduri acest biet popor pînă în 2016, în 2017 nu vor suferi mari modificări, stabilitate în sărăcie, totuşi sperăm.

La capitolul Ungheni, am așteptări foarte mari, și anume:

1.În 2017, în cartierul natal Dănuțeni, mamele își vor putea primbla odraslele prin noul parc.

Rezultatele alegerilor prezidențiale din „Poarta de Vest al Republicii Moldova” – Ungheni.

14
Noi,2016

19

Alegerile prezidențiale în Republica Moldova au avut loc pe data de 30 octombrie 2016 pentru turul I şi 13 noiembrie 2016 pentru turul al II-lea. Este pentru prima dată din anul 2000 când Președintele Republicii Moldova a fost ales prin vot direct de cetățeni.

Posibilitatea organizării alegerilor directe reiese din Hotărârea din 4 martie 2016 a Curții Constituționale, prin care modificările art.78 din Constituția Republicii Moldova din data de 5 iulie 2000 sunt declarate neconstituționale, iar astfel Constituția R.M. se reîntoarce la redacția anterioară modificărilor.
Referitor la „Poarta de Vest al Republicii Moldova – Ungheni”, rezultatele „electorale” au fost următoarele:

Momente din activitatea organelor informative militare româneşti în preajma declanşării războiului antisovietic (1940-1941).

17
Oct,2016

1

În preajma războiului antisovietic, organele informative ale Armatei române paralel cu acţiunile informative desfăşurate de Serviciul Special de Informaţii al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (S.S.I.),[2] s-au implicat activ în activitatea de culegere a informaţiilor de pe Frontul din Est privind predispoziţia politico-militară şi potenţialul militar al Uniunii Sovietice.

Sursa informativă cea mai importantă o reprezentau refugiaţii din parte stângă a Prutului, veniţi în Vechiul Regat după anexarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de către U.R.S.S. (în iunie 1940). În ziua de 2 septembrie 1940, a fost prins la trecerea Prutului, de către Compania de Grăniceri Răducăneni, basarabeanul Mihai Vidraşcu. În timpul interogatoriilor la care a fost supus, acesta a declarat că autorităţile sovietice din Basarabia l-au forţat să treacă în România şi să culeagă informaţii referitoare la starea de spirit din Armata română şi a populaţiei civile, să afle amplasamentele trupelor de grăniceri şi a unităţilor armatei de pe malul Prutului. În urma exploatării lui informative s-a stabilit că, în fiecare sat de pe malul Prutului sovieticii au amplasat câte un pichet de Grăniceri (Zastava), fiecare cu un efectiv de 34-36 soldaţi, dotat cu câte 4 cai, 2 câini şi un camion (cu capacitatea de 2 tone, vechi, de fabricaţie sovietică); la Nisporeni se afla Artileria Antiaeriană (A.A.) motorizată, cu circa 30-40 de piese; la Vărzăreşti s-au expropriat 100 ha. de pământ pe care s-a construit un aerodrom, unde se afla aviaţia sovietică (fără a se preciza ce unităţi şi câte aparate de zbor). Tot la Vărzăreşti se mai aflau vreo 20 de tancuri, foarte vechi; la Dănuţeni era un aerodrom cu 50-60 de avioane (bimotoare); la Brătuleanca se găsea un Centru de Informaţii, iar la Ungheni sovieticii aveau un Regiment de Infanterie (Nr. 53), cu o coloană de camioane (60-70 de maşini).

Careta / Trăsura vedetă din or. Ungheni

13
Sep,2016

2

O caretă lucrată manual, unicat în R. Moldova, se prăfuiește de câțiva ani în garajul celui care a creat-o, inginerul-mecanic Ion Bejenaru, locuitor al orașului Ungheni. Deși arată ca în povestea Cenușăresei și atrage toate privirile ori de câte ori este scoasă în stradă, trăsura nu și-a găsit un cumpărător. Nici mirii nu se dau în vânt să arendeze mijlocul de transport care le poate transforma nunta într-un basm.

„Câte petiţii să mai adresăm?”

4
Iul,2016

5

„Câte petiţii să mai adresăm?”, cu așa titlu începe articolul din ziarul Unghiul, ziar periodic ce reflectă problemele din orașul și raionul Ungheni.
Această istoria a început în acestă iarnă, cînd în calitate de locuitor al străzi Petru Cazacu din cartierul Dănuțeni, orașul Ungheni, am depus o petiție la Primăria și Consiliul Orășenesc Ungheni.

După jumate de an, nici un rezultat. Din acest motiv, am publicat repetat pe blog, un articol care se referea la informația din petiție cu poze actualizate, pentru a arăta lumii „impotența” Primăriei de a gestiona și soluționa problemele locuitorilor din această zonă.

De această dată, în sfîrșit, am fost auzit și de către presă, din păcate doar de o sursă (redacția ziarului Unghiul, în persoana dnei Oxana Iurie), din minim 3, însă oricum e deja un pas.

În acest context, vreau să mulțumesc Redacției Ziarului Unghiul, în special dnei Oxana Iurie, pentru solidaritate și reflectarea petiției în paginile ziarului.

Vedeți mai departe conținutul articolului „Câte petiţii să mai adresăm?”, publicat în Ziarul Unghiul, ediția nr. 25 (942) din 1 iulie 2016.

Toate drumurile duc la Ungheni. Rezultatul real după jumate de an. „Impotență” nu administrare publică locală.

21
Iun,2016

12

Sincer, am crezut! Chiar m-am bucurat de modul în care petiția mea a fost înțeleasă și pusă pe rol. O mică victorie, un mare pas pentru dezvoltarea infrastructurii străzii Petru CAZACU, un mic pas pentru infrastructura sectorului Dănuțeni al or. Ungheni.

Însă, după cum veți vedea mai departe, după exact jumate de an, nici o schimbare. Aici îm pun o întrebare: DE CÎTE PETIȚII SUNT NEVOIE CA GLASUL LOCUITORILOR (electoratului) SĂ AJUNGĂ LA PRIMĂRIA or. UNGHENI?

Basarabia în imagini. Album al unui soldat german, 1941

29
Feb,2016

11

Partea Basarabeană a albumului începe cu râul Prut la Ungheni.
În imagini – 2 poduri, actualul Pod Eiffel (starea podului Eiffel la moment se poate observa și în clipul Dorul Basarabiei) și unul deteriorat, care în prezent nu mai există.

Toate drumurile duc la Ungheni

21
Dec,2015

11

Acest articol / petiție este un manifest. Sper sincer să aibă efectul scontat. Petiția a foste remisă în adresa Primăriei orașului Ungheni și Consiliului orășenesc, astăzi – 21 decembrie 2015, în ajun de Sfintele Sărbători. Cu Doamne ajută!

Originea toponimului Ungheni

11
Mar,2015

26

O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – „Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .

Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 . Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.

Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual.

Istoria bisericii “Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, or. Ungheni

7
Noi,2014

5

Acoperite cu paie şi stuf, iar mai târziu cu şindrilă, cu pereţi de lemn sau furci bătute cu lut, în cele mai dese cazuri lipsite de elementele reprezentative ale unui lăcaş de cult, bisericile săteşti concentrau în sine specificul cultural, istoric şi etnografic al Moldovei de odinioară. Retrospectiv, acestea constituie o mărturie de rezistenţă a credinţei şi spiritului naţional în condiţii vitrege. Unele dintre ele au supravieţuit până în zilele noastre. Multe însă au dispărut. Este firesc să ne întrebăm: de ce? Un posibil răspuns îl vom afla poate şi din cunoaşterea destinului bisericii “Sf. Nicolae” din cartierul Dănuţeni al oraşului Ungheni.