Destine de colecție – Povestea lui Tudor Buruiană din s. Condrătești

26
sept.,2016

4

Destine de colecție – Tudor Buruiană

Ion Coşcodan – un luptător şi după detenţie. Armata Neagră.

19
sept.,2016

9

Valea Culei este o regiune care nu a beneficiat de „progresul” civilizaţiei sovietice, de aceea locuitorii raionului Ungheni, când vorbesc despre această zonă, o fac cu o anumită mândrie. Щdată ce calci în aceste sate, fiecare om trecut de prima tinereţe îţi povesteşte cu entuziasm de grupările militare care au luptat împotriva regimului sovietic. Astfel este şi istoria lui Ion Coşcodan, membru al Armatei Negre, basarabeanul care 25 de ani a fost în detenţie departe în GULAG (din 1951 pînă în 1975).

Ion Coşcodan s-a născut la 21 septembrie 1929 în comuna Condrăteşti, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, într-o familie de ţărani mijlocaşi. A decedat în anul 2013.

În timpul României Mari a învăţat la şcoală în satul natal, unde a terminat patru clase primare. În momentul cînd teritoriul Basarabiei a fost ocupat de sovietici, familia sa se ocupa cu agricultura. Ion a învăţat la şcoala de mecanizaţie din orăşelul Corneşti şi a obţinut profesia de mecanizator. În anul 1949 a lucrat tractorist în localitate. În acelaşi an 1949 urma să fie recrutat în Armata Roşie. El, auzind că urma să fie înrolat în armată şi să fie dus pe front în Coreea, a evadat de la centrul de recrutare. Eschivarea de la înrolarea în armată era una dintre formele de rezistenţă antisovietică. Din momentul dezertării el a hotărît să se ascundă prin pădurile din zona Culei pînă cînd se va încheia perioada de recrutare, însă aici s-a întîlnit cu consăteanul său Ion Borş şi cu Ion Ganea, care l-au convins să li se alăture în Armata Neagră, pentru a lupta împotriva autorităţilor sovietice din această zonă a Culei. Astfel, timp de un an de zile a luptat alături de membrii organizaţiei antisovietice Armata Neagră împotriva regimului, terorizînd comuniştii şi funcţionarii sovietici din zona Culei. Pe parcursul anilor 1949-1950 Armata Neagră a întreprins o serie de măsuri pentru a zădărnici colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti şi îndoctrinarea comunistă a populaţiei. Erau sprijiniţi de populaţia din sate. O astfel de acţiune, la care a participat şi Ion Coşcodan, a fost: „la data de 6 iunie 1950 în urma unui tir de arme a fost scoasă din funcţie maşina Comitetului Raional de partid Corneşti. După aceasta împreună cu Vasile Pleşca, Ion Borş şi Hariton Celpan au devastat clădirea sovietului sătesc Hîrceşti, deteriorînd centrala telefonică şi agresîndu-l pe preşedintele colhozului «Stalinski puti», Zmeevski N.S.”1. Ion Coşcodan a subliniat că Armata Neagră nu comitea acte de represiune asupra cetăţenilor simpli, ci doar asupra activiştilor de partid şi a funcţionarilor de stat.

„Câte petiţii să mai adresăm?”

4
iul.,2016

5

„Câte petiţii să mai adresăm?”, cu așa titlu începe articolul din ziarul Unghiul, ziar periodic ce reflectă problemele din orașul și raionul Ungheni.
Această istoria a început în acestă iarnă, cînd în calitate de locuitor al străzi Petru Cazacu din cartierul Dănuțeni, orașul Ungheni, am depus o petiție la Primăria și Consiliul Orășenesc Ungheni.

După jumate de an, nici un rezultat. Din acest motiv, am publicat repetat pe blog, un articol care se referea la informația din petiție cu poze actualizate, pentru a arăta lumii „impotența” Primăriei de a gestiona și soluționa problemele locuitorilor din această zonă.

De această dată, în sfîrșit, am fost auzit și de către presă, din păcate doar de o sursă (redacția ziarului Unghiul, în persoana dnei Oxana Iurie), din minim 3, însă oricum e deja un pas.

În acest context, vreau să mulțumesc Redacției Ziarului Unghiul, în special dnei Oxana Iurie, pentru solidaritate și reflectarea petiției în paginile ziarului.

Vedeți mai departe conținutul articolului „Câte petiţii să mai adresăm?”, publicat în Ziarul Unghiul, ediția nr. 25 (942) din 1 iulie 2016.

Toate drumurile duc la Ungheni. Rezultatul real după jumate de an. „Impotență” nu administrare publică locală.

21
iun.,2016

13

Sincer, am crezut! Chiar m-am bucurat de modul în care petiția mea a fost înțeleasă și pusă pe rol. O mică victorie, un mare pas pentru dezvoltarea infrastructurii străzii Petru CAZACU, un mic pas pentru infrastructura sectorului Dănuțeni al or. Ungheni.

Însă, după cum veți vedea mai departe, după exact jumate de an, nici o schimbare. Aici îm pun o întrebare: DE CÎTE PETIȚII SUNT NEVOIE CA GLASUL LOCUITORILOR (electoratului) SĂ AJUNGĂ LA PRIMĂRIA or. UNGHENI?

Trecerea Prutului: „Apa curgea roşie la vale”

10
mart.,2016

10

22 iunie 1941. Împuşcături, răniţi, morţi, incertitudine, frică. Aşa a rămas acea zi, dar şi primele două săptămâni de război, în amintirea bătrânilor de azi – pe-atunci copii – care mai locuiesc în satele de pe malul Prutului.

Basarabia în imagini. Album al unui soldat german, 1941

29
feb.,2016

12

Partea Basarabeană a albumului începe cu râul Prut la Ungheni.
În imagini – 2 poduri, actualul Pod Eiffel (starea podului Eiffel la moment se poate observa și în clipul Dorul Basarabiei) și unul deteriorat, care în prezent nu mai există.

Raportul Kroll

5
mai,2015

2

Raportul KROLL are peste 80 de pagini

Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Adrian Candu a publicat ieri, mult discutatul raport Kroll pe blogul său personal . Documentul este în limba engleză și se întinde pe 80 de pagini şi 15 capitole, reprezintă investigaţiile preliminare cu privire la presupusele nereguli financiare de la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank care au fost desfăşurate de către compania Kroll Associates UK Limited, înregistrată în Marea Britanie, şi care a fost selectată în urma concursului organizat în luna ianuarie 2015..

Compania Kroll a început investigaţiile pe 11 februarie 2015

Originea toponimului Ungheni

11
mart.,2015

29

O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea – „Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni .

Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 . Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect . Spre deosebire de alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea istorică și demografico-istorică a localității.

Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia…, cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual.

Regiunilor Europei

31
ian.,2015

2

Harta regiunilor din Europa, în care există mișcări politice pentru autodeterminare regională pentru emanciparea locală etno-culturală a comunităților, autonomie, independență ori aderare la un alt stat .

Harta a fost pregătită pe baza mesei rotunde a Ligii Jurnaliștilor Conservatori „Regiunile Unite ale Europei. Kosovo ca precedent al globalizării european „(ANN 13 martie 2008).

Legenda:

hașurare întunecată: regiuni cu mișcări puternice separatiste care vizează obținerea independenței. Exemplu: Scoția.
hașurare medie: regiuni de dezvoltare a identității locale și / sau etnice, care vizează autonomizare, multă putere și de protecție a drepturilor în cadrul statului. Exemplu: Andaluzia.
hașurare luminată: regiunilor europene istorice, cu un sentiment puternic dezvoltat al misiunii sale speciale. Exemplu: Occitania.
lipsa hașurare: regiuni în stare „calme”, a cărei populație se identifică cu statul-națiune.

România Mare, harta regiunilor istorice românești.

5
ian.,2015

8

De-a lungul timpului, în spațiul geografic pe care locuiesc sau au locuit populații românești, s-au conturat mai multe regiuni istorice care în decursul istoriei au aparținut în întregime sau parțial fie voievodatelor întemeiate în secolele al X-lea (pentru Transilvania) și al XIV-lea (Moldova, Țara Românească și Dobrogea), fie statelor vecine.

Limitele și denumirile acestor regiuni cunoscute și sub numele de „țări” au evoluat în decursul vremii. Parțial sau în întregime, unele dintre ele au constituit, temporar sau mai durabil, și teritoriul României. Potrivit surselor istorice, toate sunt incluse în teritoriul Daciei antice, până la perioada daco-romană (regatele lui Burebista și Decebal). România nu are nici-o revendicare teritorială asupra părților din regiunile istorice, aparținând statelor vecine.