Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I

2
Iun,2017

6

După capturarea Basarabiei în 1940, a început, ca de obicei sovietizarea: arestări, execuții și deportări. O pagină tragică în istoria Moldovei este „epurarea din spatele frontului“: deportarea din 13 iunie 1941, când 22.5 mii de oameni au fost deportați în Siberia și Kazahstan .. Printre fiind și familia strămoșilor ei.

Exilații din RSS Moldovenească, au fost deportați în Republica Sovietică Socialistă Kazahă, regiunile Republica Komi, Krasnoiarsk, Omsk și Novosibirsk. În general, numărul de victime ale represiunii în Moldova, potrivit estimărilor diferite este de 30 389 de persoane.

În total, au suferit în timpul deportării în masă din mai-iunie 1941 cca 106000 de persoane: 87.000 exilați și 19 de mii de prizonieri în lagărele de muncă.

Exilarea în lagărul de muncă a străbunicilor Iulie a început cu satul Asino, regiunea Novosibirsk, și sa încheiat în acelaș sat Asino, numai de data aceasta din regiunea Tomsk.

Zeci de mii de oameni ca bunicii mei, au fost exilați în regiunile Novosibirsk și Tomsk. Supraviețuitorii au putut să se întoarcă acasă doar în a doua jumătate a anilor 1950. Cei mai mulți nu mai sunt în viață, iar copii lor astăzi în sunt bătrîni. Povestea exilului lor pe pământurile Tomskului nu a fost încă scris. Sunt prea multe „pete albe“ – pentru mulți ani s-au ascuns cu atenție faptele inumane ale autorităților: represiunea sângeroasă, existența bestială și distrugere în masă, în special a persoanelor în vârstă și a copiilor. Nu există nici măcar numărul exact de basarabeni – deportaților de autoritățile sovietice.

Ungheni la 1916. Poză de epocă.

2
Iun,2017

2

Zilele acestea, am depistat în mediul virtual, o poză cu Regimentul 8 Infanterie, Batalionul nr. 3 al Imperiului Țarist și localnicii basarabeni, parte al unui album comemorativ,  făcută în 1916 (Primul război mondial), în Ungheni,  la „Hotarul cu România” .

Din păcate, datorită istoriei tinere a urbei Ungheni (în comparație cu Iași, Chișinău, Orhei, Tighina), există foarte puține poze „de epocă” cu Poarta de Vest a Republicii Moldova.

Video: Istoria bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, mun. Ungheni

1
Iun,2017

5

Stimați Ungheneni și locuitori ai municipiului!
Vă prezint în continuare un material video, realizat în cadrul emisiunii „Asfalt de Moldova” al Televiziunii „Jurnal TV”, despre istoria bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, mun. Ungheni

Totodată, recomand să citiți și articolul științific scris de Vadim Pîslaru: Istoria bisericii Sf. Ierarh Nicolae din Dănuţeni

Poze: Municipiul Ungheni în perioada sovietică!

31
Mai,2017

2

Stimați Ungheneni și oaspeți ai municipiului! În continuare, Vă prezint 15 poze cu Poarta de Vest a Republicii Moldova din perioada Uniunii Sovietice! 1.  Biserica Alexandru Nevski 2. Gara Internațională 3. Colegiul de Medicină Ungheni, refugiat în timpul Războiului Moldo –…

(Doc) Memoriu de prezentare a noului Pod peste Prut la Ungheni, conexiune la Rețeaua trans-europeană de transport (TEN-T) prin autostrada Tg. Mureș – Iași – Ungheni

17
Mai,2017

11

În contextul construcției noi autostrăzi Autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni  (A8), denumită și Autostrada Est-Vest, autostradă ce va fi construită pe traseul Ungheni – Iași – Târgu Frumos – Pașcani – Târgu Neamț – Poiana Largului – Ditrău – Târgu Mureș, creată ca o legătură cu Autostrada A3, cu o lungime de 310 km, la un cost estimat de 4,07…

10 cel mai mari moșii cu conace din MOLDOVA

15
Mai,2017

4

În septembrie 2016, pe portalul Locals.md a apărut un articol despre 10 cele mai mari moșii de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Din păcate, foarte puțină lume cunoaște despre existența acestor moșii. Pe lîngă teritoriile moșiilor, pe acestea au fost construite Conace, adevărate perle de arhitectură Basarabeană, cu influență stilistică europeană. Astăzi, multe din ele sunt în paragină, degradare totală, datorită lipsei acțiunilor din partea autorităților pentru păstrarea istoriei. În continuare, 10 cele mai mari moșii din Basarabia, existente încă, conform Locals.md:

Evoluţia reţelei feroviare pe teritoriul Basarabiei: Razdelinaia – Chișinău – Ungheni

12
Mai,2017

13

Evoluţia reţelei feroviare pe teritoriul Basarabiei a pornit de la linia de cale ferată Balta—Odesa—Tiraspol. Partea integrantă a magistralei se constituia din secţiunile construite între staţiile Razdelinaia şi Kuciurgan şi tronsonul prelungit doi ani mai tîrziu (1865) Kuciurgan—Tiraspol.
Anume în acea perioadă în cercurile de „vîrf” ale puterii demarează discuţii aprinse privind continuarea lucrărilor de construcţie a primei căi ferate pe teritoriul Basarabiei. S-a decis a se relua construcţia liniei deja existente pe traseul Odesa—Raz­delinaia—Tiraspol. Prima linie de cale ferată urma să tra­verseze Basarabia de la est la vest, înspre Prut, urmînd să ajun­gă la Iaşi.
Magnatul feroviar baronul von Ungern-Sternberg a obţinut concesiunea din partea guvernului pentru continuarea con­strucţiei tronsonului feroviar Tiraspol pînă la Chişinău. Lucrările de construcţie înaintau cu greu, din cauza instabilităţii albiei rîului Nistru. În cele din urmă, podul feroviar peste rîu a fost construit.

Arhivele comunismului – masacrul din Basarabia: Ghiliceni, Dumbrăviţa şi Bocancea, mai 1944

8
Mai,2017

4

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Sovietică a tras în civilii din mai multe sate din Basarabia care refuzau să fie evacuaţi.

Acum 70 de ani, la luna mai, locuitorii mai multor sate din judeţul Orhei s-au opus ordinului militarilor sovietici privind evacuarea de pe linia frontului. Nesupunerea s-a încheiat cu un masacru.
În urma unei provocări, un batalion de soldaţi aduşi pentru a-i forţa pe localnici să se mute a tras în populaţia civilă, omorând pe loc opt persoane şi rănind grav alte patru, dintre care doi bărbaţi au decedat până la proces. 14 oameni dintre cei care au opus rezistenţă au fost condamnaţi la ani grei de gulag.

Grigore Baștan, născut în s. Flămînzeni (com. Coșcodeni) – Inventatorul paraşutei militare româneşti, necunoscut acasă, în Republica Moldova!

16
Mar,2017

3

Despre generalul Grigore Baștan, inventatorul paraşutei militare româneşti, care a deţinut 45 de ani un record naţional şi a sărit din avion cu fiul în braţe, pentru a face o demonstraţie, nu am aflat, cum ar fi fost firesc, de la școala din satul natal al său și al meu – satul Coșcodeni. Atât de bine au știut sovieticii să șteargă urmele istoriei… Dar azi, la peste douăzeci de ani de la ieșirea din URSS, să nu aibă acest mare erou al tuturor românilor un monument în satul unde a văzut lumina zilei și să rămână încă un necunoscut peste Prut, mi se pare nu doar o mare greșeală, dar și ignoranță crasă. Și dacă la Buzău există un monument în amintirea acestui mare om, la Coșcodeni de ce nu e? Sper că acest articol va ajunge și sub ochii celor în a căror puteri stă repararea acestei greșeli istorice și nu vor trece impasibili. În timp ce în România s-au scris cărți, s-a făcut „Fundația General Grigore Baștan” și s-au scris nenumărate articole despre această personalitate, în R. Moldova nimeni nici măcar nu pomenește acest nume.

Un maramureșean din Dreapta Tisei. „Vraciul” de pe valea Culei.

3
Ian,2017

9

– Am început cariera de medic într-o seară toridă de vară, 31 iulie 1959, cu o zi mai devreme de cea stabilită pentru începerea activității mele de medic, printr-o chemare de urgenţă în satul vecin, Condrătești, situat la vreo șapte kilometri de Năpădeni. Eu, soţia şi moaşa din spitalul Năpădeni ne-am deplasat într-acolo. Venise după noi tânăra moașă din Condrătești cu un camion străvechi. La punctul medical din Condrătești, care prezenta o cameră mică într-o casă ţărănească cu podea de lut, fără lumină electrică, cu o lampă de gaz cu sticla stricată, am găsit pacienta practic fără simțire, fără tensiune, cu o hemoragie abundentă. Aveam pregătit într-un rucsac totul necesar pentru acordarea ajutorului medical de urgență.
Moașa a început o perfuzie intravenă, iar soția mea pornise o anestezie generală.
Eram într-o situaţie extrem de grea, aproape să-mi pierd firea. Totuşi mi-am revenit, la lumina lanternei ţinută de moaşe, manual am înlăturat placenta, s-a contractat uterul. Hemoragia continua. La control s-a depistat ruptura colului uterin de gradul II și III. Sub lumina lanternei a fost sufurată ruptura, hemoragia s-a stopat, s-a restabilit tensiunea arterială. Soţia a înfăşat copilul şi s-a aşezat în cabină lângă şofer. Targa cu mama copilului sus în camion pe „râpcă” de vie şi transportată la Spitalul Năpădeni. Au rămas vii și mama şi copilul. Vă spun acest caz mai detaliat că acesta mi-a fost botezul în medicina practică şi am prins încredere că se pot face multe lucruri nobile.
N-a trecut mult timp şi un ţăran, Mihai Chitoroagă, a căzut peste topor şi şi-a tăiat tendoanele la mâna dreaptă. Era toamnă, glod şi era extrem de greu să transporţi pacienţii în raion. Împreună cu soţia am intervenit chirurgical, au fost sufurate tendoanele şi pacientul a rămas cu mâna funcţională. Pe parcurs au fost multe cazuri dificile, dar am avut încredere în noi, nu ne pierdeam cu firea.