Raionul Ungheni nu va profita de trasee pe care se va circula cu 110 km/h. De ce?!

27
Iun,2017

6

Ieri,26 iunie 2017, într-un interviu acordat pentru BizLaw.md, vice-ministrul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, Anatol Usatâi, a menționat că

„Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a identificat două porțiuni de traseu pe unde se va putea circula cu 110 km la oră, potrivit ultimelor modificări la Regulamentul circulației rutiere. Este vorba de două segmente, care vor primi numele de autostradă. La intrarea și ieșirea de pe acestea va fi amplasat indicatorul rutier 5.2 (autostradă). download download (1) ”

Potrivit viceministrului Transporturilor, prima porțiune a fost indentificată pe traseul M2 Chișinău-Orhei. Circulația cu 110 km la oră va fi permisă pe un segment de 7 km, între localitățile Micăuți și Peresecina. Viceministrul a mai declarat că această porțiune de drum, corespunde standardelor unei autostrăzi: are bandă de separare a carosabilelor și câte două benzi de circulație în ambele sensuri.

Cea de-a doua porțiune de drum, indentificată de Ministerul Transporturilor, este pe M3 Chișinău-Cimișlia. Aici se va putea circula cu 110 km/h pe un segment de 30 de kilometri. Pe acest tronson de drum urmează a fi efectuate lucrări. Mai exact, pe porțiunea respectivă trebuie să fie construită banda de separare.

Potrivit Regulamentului circulației rutiere, autostrada este drumul construit sau amenajat și semnalizat cu indicatorul 5.2, care are carosabilele despărțite prin banda de separare, iar în lipsa acesteia – prin alte mijloace. Autostrada este destinată exclusiv circulației autovehiculelor cu mare viteză, neavând intersectări la același nivel cu alte drumuri, căi ferate și treceri de pietoni.

Totodată, site-ul iPrut.ro, referinduse la sursa BizLaw. md comunic că:

Amintim că, Guvernul a aprobat modificări la Regulamentul circulației rutiere. Acestea încă nu au fost publicate în Monitorul Oficial. Una dintre modificări majorează limita de viteză de la 90 km/h la 110 km/h, pe unele porțiuni, identificate de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor.

Potrivit noilor modificărilor, în cazul în care siguranța traficului este garantată, pe anumite sectoare de drum, pentru autoturismele și autocamioanele, cu greutatea ce nu depășește 3,5 tone, limita de 90 km/h va fi majorată până la 110 km/h. La fel, pentru camioanele cu greutatea mai mare de 3,5 tone și pentru vehiculele care tractează o remorcă, dar nu depășesc greutatea de 3,5 tone, limita de 70 km/h să fie majorată până la 90 km/h.

În cazuri de precipitaţii abundente, ceaţă sau când drumurile sunt acoperite de gheaţă, polei, zăpadă, atunci viteza maximă admisă în afara localităţilor va trebui să fie mai mică cu cel puţin 20 km/h, decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse

Mărturii din Siberia de Gheață: Istoria Anei Borș din s. Condrătești, r. Ungheni, deportată de către regimul comunist în primu val de deportări – 13 iunie 1941

13
Iun,2017

4

Operațiunea de deportare a Românilor din Basarabia și Bucovina de Nord a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și binevoitorul sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar – în unele sate – în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri.

În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din stația Taraclia, 44 vagoane – din stația Basarabeasca, 44 vagoane – din stația Căușeni, 48 vagoane – din stația Tighina, 187 vagoane – din stația Chișinău, 48 vagoane – din stația Ungheni, 83 vagoane – din stația Ocnița, 133 vagoane – din stația Bălți, 73 vagoane – din stația Florești, 40 vagoane – din stația Râbnița, 38 vagoane – din stația Bolgrad, 103 vagoane – din stația Arțiz, 340 vagoane – din stația Cernăuți.[5]

Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea III

6
Iun,2017

2

Nastas Vasilița și Eugen au încercat să își returneze averea confiscată în 1941. Au adunat o mulțime de hîrtii, au trecut prin multe instanțe. Sperau să întoarcă ce a fost a lor cîndva. Și chiar sa decis să plătească le fie acordate despăgubiri în valoare de – 90 de lei. Această sumă, schimbată în ruble în 2006, constituia 65 de ruble – mai puțin chiar și pentru un bilet la tren de la Asino la Tomsk [1]. Aceasta a fost mărimea compensării averii pierdute; „fericitei“ și reci copilării. Compensarea patriei pierdute.

1.Notă: Autoarea, posibil din necunoștință de cauză, face vinovată Republica Moldova de compensațiile mici, însă, uită să menționeze că moștenitoare a tuturor averilor URSS a fost Federația Rusă, stat care și după 1992, a început un război, în Stînga Nistrului cu autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, stat care și în 2017 finanțează separatismul și luptă contra Kiev-ului pe teritoriul constituțional ucrainean

Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea II

5
Iun,2017

1

Cum a putut Vasile a trăit după despărțirea cu familia?

Trenul (eșalonul) din 10 iulie 1941, a ajuns în regiunea Sverdlovsk, or. Kozilchak, tabără NKVD – Ivdelski . În cîteva zile, fost întocmite toate documentele necesare (de incriminare), au fost preluate amprentele digitale, a fost petrecută interogarea și salubrizarea vagoanelor. Cîteva dintre actele de incriminare:

Formular pentru dosarul personal №6
1. Nume – Nastas
2. Nume – Vasile
3. Prenume – Safronie
4. Anul nașterii – 1909
5. Locul nașterii – s. Condrătești, județul Bălți
6. Reședința – s. Condrătești, județul Bălți
7. Naționalitatea – Moldovean / Român
8. Poziția socială – țăran – chiabur / culac
9. Afilierea politică – membru al Partidului Liberal
10. Serviciu în organe – nu
11 Ocupații și profesia – Fierar
12. Locul aflării – în tabăra NKVD Ivdelsky, „10” iulie 1941
Or. Kozilchak, pe etape
Înălțimea – 1,66 metri
Structura corpului – normală
Culoarea părului – maro
Culoarea ochilor – gri
Nasul – drept
Întocmit în Punctul de control al taberei NKVD Ivdelsky
„15” iulie 1941
Șef al Taberei
Semnătura grefierului
„Controlul medical primar
08.06.1941 – a fost sănătos ( semnătura medicului)
30.10.1941 se observă malnutriție slabă (semnătura medicului)
22.02.1942 – Pelagra de Kokeksiya
I și II în 6 luni (semnătura medic)
Din certificat se poate observa că Vasile a ajuns sănătos în tabără, dar dupa 3 luni, a fost diagnosticat „malnutriție slabă“ și deja peste 10 luni era bolnav de „Pelagra de Kokeksiya”.

În tabără, Vasile a lucrat la prelucrarea lemnului. În cazul în care deținuții efectuau zilnic rata de tăiere, acestea primeau 600 de grame de pâine per 24h. În cazul în nu aveau puterea de a îndeplini norma – acesta primea doar 300 gr. de pâine.

Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I

2
Iun,2017

6

După capturarea Basarabiei în 1940, a început, ca de obicei sovietizarea: arestări, execuții și deportări. O pagină tragică în istoria Moldovei este „epurarea din spatele frontului“: deportarea din 13 iunie 1941, când 22.5 mii de oameni au fost deportați în Siberia și Kazahstan .. Printre fiind și familia strămoșilor ei.

Exilații din RSS Moldovenească, au fost deportați în Republica Sovietică Socialistă Kazahă, regiunile Republica Komi, Krasnoiarsk, Omsk și Novosibirsk. În general, numărul de victime ale represiunii în Moldova, potrivit estimărilor diferite este de 30 389 de persoane.

În total, au suferit în timpul deportării în masă din mai-iunie 1941 cca 106000 de persoane: 87.000 exilați și 19 de mii de prizonieri în lagărele de muncă.

Exilarea în lagărul de muncă a străbunicilor Iulie a început cu satul Asino, regiunea Novosibirsk, și sa încheiat în acelaș sat Asino, numai de data aceasta din regiunea Tomsk.

Zeci de mii de oameni ca bunicii mei, au fost exilați în regiunile Novosibirsk și Tomsk. Supraviețuitorii au putut să se întoarcă acasă doar în a doua jumătate a anilor 1950. Cei mai mulți nu mai sunt în viață, iar copii lor astăzi în sunt bătrîni. Povestea exilului lor pe pământurile Tomskului nu a fost încă scris. Sunt prea multe „pete albe“ – pentru mulți ani s-au ascuns cu atenție faptele inumane ale autorităților: represiunea sângeroasă, existența bestială și distrugere în masă, în special a persoanelor în vârstă și a copiilor. Nu există nici măcar numărul exact de basarabeni – deportaților de autoritățile sovietice.

Ungheni la 1916. Poză de epocă.

2
Iun,2017

2

Zilele acestea, am depistat în mediul virtual, o poză cu Regimentul 8 Infanterie, Batalionul nr. 3 al Imperiului Țarist și localnicii basarabeni, parte al unui album comemorativ,  făcută în 1916 (Primul război mondial), în Ungheni,  la „Hotarul cu România” .

Din păcate, datorită istoriei tinere a urbei Ungheni (în comparație cu Iași, Chișinău, Orhei, Tighina), există foarte puține poze „de epocă” cu Poarta de Vest a Republicii Moldova.

Video: Istoria bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, mun. Ungheni

1
Iun,2017

5

Stimați Ungheneni și locuitori ai municipiului!
Vă prezint în continuare un material video, realizat în cadrul emisiunii „Asfalt de Moldova” al Televiziunii „Jurnal TV”, despre istoria bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, mun. Ungheni

Totodată, recomand să citiți și articolul științific scris de Vadim Pîslaru: Istoria bisericii Sf. Ierarh Nicolae din Dănuţeni

Poze: Municipiul Ungheni în perioada sovietică!

31
Mai,2017

2

Stimați Ungheneni și oaspeți ai municipiului! În continuare, Vă prezint 15 poze cu Poarta de Vest a Republicii Moldova din perioada Uniunii Sovietice! 1.  Biserica Alexandru Nevski 2. Gara Internațională 3. Colegiul de Medicină Ungheni, refugiat în timpul Războiului Moldo –…

(Doc) Memoriu de prezentare a noului Pod peste Prut la Ungheni, conexiune la Rețeaua trans-europeană de transport (TEN-T) prin autostrada Tg. Mureș – Iași – Ungheni

17
Mai,2017

11

În contextul construcției noi autostrăzi Autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni  (A8), denumită și Autostrada Est-Vest, autostradă ce va fi construită pe traseul Ungheni – Iași – Târgu Frumos – Pașcani – Târgu Neamț – Poiana Largului – Ditrău – Târgu Mureș, creată ca o legătură cu Autostrada A3, cu o lungime de 310 km, la un cost estimat de 4,07…

10 cel mai mari moșii cu conace din MOLDOVA

15
Mai,2017

3

În septembrie 2016, pe portalul Locals.md a apărut un articol despre 10 cele mai mari moșii de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Din păcate, foarte puțină lume cunoaște despre existența acestor moșii. Pe lîngă teritoriile moșiilor, pe acestea au fost construite Conace, adevărate perle de arhitectură Basarabeană, cu influență stilistică europeană. Astăzi, multe din ele sunt în paragină, degradare totală, datorită lipsei acțiunilor din partea autorităților pentru păstrarea istoriei. În continuare, 10 cele mai mari moșii din Basarabia, existente încă, conform Locals.md: