„Cum e să fii cetățean activ în Ungheni”. Interviu pentru ziarul UNGHIUL

Home  >>  blog  >>  „Cum e să fii cetățean activ în Ungheni”. Interviu pentru ziarul UNGHIUL

„Cum e să fii cetățean activ în Ungheni”. Interviu pentru ziarul UNGHIUL

28
Dec,2017

2

Recent, am oferit un interviu pentru Ziarului UNGHIUL. Încă sunt nedumerit „pentru ce merite” față de mun. Ungheni m-a intervievat jurnalista Dorina Molea. Însă – e plăcut când te sună bunica cu așa o afirmație: „Te-am văzut în gazeta Unghiul” 😀

În acest context, Vă prezint și Vouă, stimați cititori, Să lecturați interviul:



Astăzi vă propun să-l cunoașteți sau să-l re-cunoașteți pe bloggerul unghenean Marin Bodrug. Este interesat și inspirat de tot ce înseamnă domeniul politic şi promovarea imaginii municipiului Ungheni, precum și de subiectele legate de cartierul Dănuțeni pe care autorul le distribuie prin intermediul blogului său și al paginii de facebook. Implicarea sa a fost premiată acum câteva luni și de publicația „Unghiul” în cadrul concursului pentru cea mai bună fotografie „Drum bun pe un drum bun”.

— Povestește-ne despre tine, cine este tânărul activ din spatele unuia dintre cele mai accesate bloguri din țară?
— M-am născut și am crescut în orașul Ungheni, cartierul Dănuțeni. Am învățat la LT „Ion Creangă”, după care m-am stabilit cu traiul la Chișinău, acolo unde m-am și căsătorit. Acum am 27 de ani și mă pot mândri cu o licență în Științe Politice și două disertații în Administrație Publică și Relații Internaționale.

— Cu ce te ocupi la moment și cum reușești pe lângă obligațiile de serviciu să fii un cetățean activ?
— De jumătate de an sunt angajat la Guvernul Republicii Moldova. Respectiv și specificul specialității mă face să fiu atât de receptiv la problemele cu care se confruntă comunitatea în care am trăit.

— Când ai început să scrii? 
— Cred că prin anul 2010 pe platforma WordPress. Primul subiect a fost legat de identitatea etnică și situația geopolitică din țară. Patru ani mai târziu am început să mă axez mai mult pe Ungheni. În principiu temele abordate erau de istorie, apoi am început să scriu despre problemele comunității din Dănuțeni.



— Care a fost prima problemă abordată despre cartierul în care te-ai născut?
— Prima problemă a fost despre strada Petru Cazacu. Apoi am trimis și o petiție autorităților locale. Am primit un răspuns că în timpul apropiat situația va fi examinată, doar că nu se pot face rectificări în buget și nici nu ar avea surse financiare pentru reparații. După un an în care nu s-a făcut nimic am revenit cu o petiție, dar strada respectivă a intrat în atenția autorităților abia anul acesta. Problema însă nu a fost rezolvată în totalitate, s-a așternut covorul alb de moluză și așa am rămas intoxicați de praf.

— De unde te „inspiri” cu aceste subiecte „piperate”?
— În mare parte din presa locală, familie sau cunoscuți. Dar fiindcă am trăit atâția ani în Ungheni, deja mi-am făcut și eu o părere subiectivă. Dănuțeniul este cel mai mare cartier al municipiului, este nucleul istoric al orașului, cu toate acestea a fost ignorat. Dacă am face o comparație între cartierele Tineretului și Dănuțeni, atunci vedem că în cartierul Tineretului toate străzile sunt acoperite cu înveliș asfaltic, majoritatea au fost reparate capital, s-a ajuns chiar și la intrarea în curțile blocurilor, iar trotuare și indicatoare, treceri de pietoni s-au făcut peste tot. La noi, de la intrarea în oraș dinspre Nisporeni până la strada Zamfir Arbore, aproape un kilometru, este lipsă totală de trotuar, iar copiii ca să se ducă la școală trebuie să meargă pe traseu.

— Ce planuri de viitor ai? Ți-ai dori să revii?
— De la început intenționam să mă întorc în Ungheni, însă specificul specialității mă obligă cel puțin pe moment să rămân în capitală. La Ungheni însă aș avea o gamă restrânsă de oferte, respectiv și salariul mai mic. Pentru o carieră cred, totuși, că locul unde mă aflu la moment îmi oferă careva șanse. Pentru a candida mai departe undeva, sau chiar pentru a crește trebuie mai întâi să înveți cum se face un document, cum se avizează și se dă răspuns la o scrisoare, pe viitor voi consulta și părerea soției și vom lua o decizie.

— Referindu-ne la venituri, ai vreun profit din acest blog?
— Din blog poți face bani, dar eu nu am nimic. Blogul meu nu aduce profit, în schimb, îmi consumă mult timp. Dar îmi face plăcere, este o pasiune. Cu toate că mereu scriu în grabă, noaptea, în pauza de masă sau dimineața. Momentan, mă axez mai mult pe distribuirea unor informații, știri. Ca să ajungi un blogger de succes cred că trebuie să ai în spate studii în domeniul jurnalismului sau măcar să fii un bun cunoscător al regulilor de ortografie, gramatică și etică.

— Cel mai mare beneficiu obținut de pe urma blogului este… 
— … satisfacția. Anume faptul că ajut vocile unor oameni să fie auzite de către autoritățile publice locale. Acolo unde este gălăgie, la un moment dat oricum se va interveni. De multe ori am venit și cu sfaturi pentru cetățeni, despre cum ar trebui să scrie o petiție sau unde se pot adresa. Chiar și colegii de muncă fac glume, spunând că dacă nu au fost niciodată în Ungheni, Dănuțeniul îl cunosc la perfecție, din articolele de pe blog.”


 sursa: Ziarul Unghiul

Comments

comments

2 Comments so far:

  1. […] municipiului Ungheni au petrecut noaptea dintre ani într-un mod cât mai tradițional. De la mic la mare s-au prins în […]

  2. […] municipiului Ungheni au petrecut noaptea dintre ani într-un mod cât mai tradițional. De la mic la mare s-au prins în […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Moldova