Ce a însemnat Marea Teroare în URSS? De ce a fost nevoie de represiuni? Stalin a dat personal ordinele pentru execuțiile?

La 30 iulie 1937, a fost semnat ordinul secret № 00447 al NKVD. Această zi este considerată începutul Marii Terori – perioada de represiune politică, anii 1937-1938, în care cel puțin 1,7 milioane de persoane au fost arestate în URSS (mai mult de 700 de mii dintre ei au fost executați ) ca „dușmani ai poporului“, „contra-revoluționari“, „paraziți“, precum și rudele și prietenii lor.

La aniversarea Marii Terori, istoricul Centrul istoric „Memorial“ – Sergey Bondarenko, a încercat să răspundă la aceste întrebări rușinoase (pentru ruși) cu privire la epurările staliniste din 1937-1938.

Ce anume sa întâmplat în 1937?

În vara anului 1937 a fost lansat de către guvernul URSS o serie de campanii represive, cunoscute acum sub titlul: „Marea Teroare“ (un nume sugerat la sfârșitul anilor 1960 de către istoricul britanic Robert Conquest, iar după restructurare, termenul este utilizat pe scară largă în Rusia). Ordonanța NKVD № 00447 a fost declarat „operațiunea chiabur“, prin care i-au arestat pe țărani, preoți, foști nobili și oameni cumva suspecți că ar avea legături cu mișcarea albă și partidele de opoziție. Aproape paralel, se desfășura o operațiune „națională“ – cu liste pregătite anterior au arestat germani, polonezi, letoni și mulți alți străini și cetățeni ai URSS. Cu arestarea a mai multor generali, a început curățarea în cadrul armatei. Mii de oameni au ajuns în „lagăr”, fiind acuzați de legături cu dușmanii poporului – fiind porecliți MFTP / ЧСИР „Membrii familiilor de trădători de patrie“/ „ru. члены семей изменников Родины”.