Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I

Home  >>  Al II-lea Război Mondial  >>  Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I

Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I

2
Iun,2017

6

Un articol de Iulia Seeleva
or. Tomsk, Gimnaziul № 24, Clasa a 11-a.
Conducător științific: A. V. Kolomieț

„În stație erau deja trenuri, format din vagoane marfare, precum și o mulțime de oameni aduși -“culaci“. Conform informațiilor disponibile, exista o listă cu numele persoanelor care erau strigate. Bărbații erau împinși în vagoanele primului convoi, și femeile cu copii – într-un alt tren. Gardienii se grăbeau, strigând  tot timpul, „Grăbește-te, grăbește-te! / Побыстрей, побыстрей!“. Soți, soții, copiii erau îmbrățișați, plângeau cu amar, țipau de durere. Gărzile îmbruscau bărbați, rupînd-ui de la soțiile și copiii lor și îi băgau în trenuri diferite. La stația plutea un țipăt sălbatic și plâns; cineva blestema pe cineva că vor fi  pedepsiți.”

În lucrarea Ei, Iulia, vorbește despre soarta persoanelor care  în perioada de represiune au fost deportați din Basarabia în Siberia.

După capturarea Basarabiei în 1940, a început, ca de obicei sovietizarea: arestări, execuții și deportări. O pagină tragică în istoria Moldovei este „epurarea din spatele frontului“: deportarea din 13 iunie 1941, când 22.5 mii de oameni au fost deportați în Siberia și Kazahstan .. Printre fiind și familia strămoșilor ei.

Exilații din RSS Moldovenească, au fost deportați în Republica Sovietică Socialistă Kazahă, regiunile Republica Komi, Krasnoiarsk, Omsk și Novosibirsk. În general, numărul de victime ale represiunii în Moldova, potrivit estimărilor diferite este de 30 389 de persoane.

În total, au suferit în timpul deportării în masă din mai-iunie 1941 cca 106000 de persoane: 87.000 exilați și 19 de mii de prizonieri în lagărele de muncă.

Exilarea în lagărul de muncă a străbunicilor Iulie a început cu satul Asino, regiunea Novosibirsk, și sa încheiat în acelaș sat Asino, numai de data aceasta din regiunea Tomsk.

Zeci de mii de oameni ca bunicii mei, au fost exilați în regiunile Novosibirsk și Tomsk. Supraviețuitorii au putut să se întoarcă acasă doar în a doua jumătate a anilor 1950. Cei mai mulți nu mai sunt în viață, iar copii lor astăzi în sunt bătrîni. Povestea exilului lor pe pământurile Tomskului nu a fost încă scris. Sunt prea multe „pete albe“ – pentru mulți ani s-au ascuns cu atenție faptele  inumane ale autorităților: represiunea sângeroasă, existența bestială și distrugere în masă, în special a persoanelor în vârstă și a copiilor. Nu există nici măcar numărul exact de basarabeni  – deportaților de autoritățile sovietice.

Istoria familiei Năstas

Pe 08 februarie 1909, în satul basarabean Condrătești, județul Bălți (actual r. Ungheni), într-o familie de țărani sa născut un băiat – Vasile Năstas. Năstasiu și Nastase – sunt variante ale aceluiași nume, același om, găsit în diferite documente oficiale. Patru ani mai târziu, 03 martie 1913, în același sat, dar într-o familie mai bogată, sa născut Vasilița Andronovici . Despre soarta acestor oameni, care locuiau în satul același, este consacrată această lucrare.

În 1931, flăcăul Vasile, la fel ca mulți tineri care din Condrătești,  s-a înrolat în armata română. În 1933, ofițerul de demobilizare declara ostașilor: „Cine vrea să meargă acasă, să facă 2 pași înainte“, Vasile a făcu un pas înainte. Privind la el, ofițerul a avertizat profetic: „Crezi că te vei întoarce acasă? Nu acasă, dar în adâncurile Siberiei”.  Vasile nu a acordat atenție acestor cuvinte, ca să le pomenească peste ani.

Vasile sa întors din armată, în satul său natal, trăind viața de flăcău. În 1934, la 16 noiembrie, Vasile sa căsătorit cu frumoasa Vasilița. În curînd, s-au născut trei copii: fiul Eugen în 1935, Aurica în 1938,  și în 1940 – Lucica.

Vasilița avea grijă de copii și se ocupa de gospodărie. Vasile se ocupa cu agricultură: cultivarea strugurilor, fructe, grâu, porumb. Creștea animale și păsări. Aveau – un cal, o vacă cu vițel, un bou, oi, porci cu purcei. De asemenea, păsări de curte: găini, curcani, gîște și răți. Aveau vie, o livadă, teren arabil, zona de pădure. Vasile zi și noapte lucra în grădină.

Dar, în viața moldovenilor, după ocuparea sovietică – ziua fatală a venit – 13 iunie 1941.

Invidioși mereu se găsesc. Datorită lor, Vasile a devenit în scurt timp „dușmanul poporului“ și „culac“. A încercat să trăiască mai bine, să achiziționeze terenuri, echipamente pentru prelucrarea acesteia. Dar lenoșii și bețivilor nu le plăcea că cineva lucrează și are.

În general, mi se pare că a fost tipic pentru moment. Esența regimului totalitar a fost o ajustare continuă a oamenilor. Sa dovedit astfel că oamenii nu au dreptul de a trăi nu ca toți, nu aveau dreptul la propria opinie. Ceea ce acum pare normal și natural, atunci – tabu.

În acea blestemată noapte, 13 iunie, în casa lui Vasile au intrat oameni înarmați. Ei au trezit familia care dormeau și au ordonat să adune și să se așeze în căruțe. Copiii și femeia plîngeau. Ei au auzit că unii dintre săteni au fost luați în același fel. Persoanele înarmate vorbeau cu Ei pe un ton agresiv: „nu lua… nu mergi acolo … stai pe loc“, chiar și la toaletă era imposibil să se ducă fără gărzi de corp. Când în căruțe au fost puse lucrurile ce li s-au permis, au verifica dacă părinții „nu au uitat” să adune toți copiii săi.  Cînd carele au început să se miște, începea să se lumineze de cu zi și ploua mărunt – astfel a rămas în memorie această dimineață pentru tot restul vieții. Se pare că, chiar și natura era nefericită de soarta bieților moldoveni, sortiți la pribegie și moarte în Siberii de gheață.

Actul oficial care a schimbat radical soarta a cinci persoane:

General-maiorul Iosif Mordoveț, unul dintre organizatorii deportărilor din 1941

„Comisar Adjunct al Securității RSSM
căpitan de securitate: Mordoveț
“11” iunie 1941

REZUMAT
Năstas Vasile Sofronie
Năstas Vasile Sofronie, 1909. Născut și domiciliat în Condrătești, r. Cornești, județil Bălți, RSSM,
de naționalitate moldovenească, fără studii, căsătorit.

Năstas, de origine chiabură / răzeș, în trecut a exploatat forță de muncă. Membru al Partidului Liberal.

Familie: soția – Vasilița, născut în 1913,
fiul – Eugen, născut în 1935,
fiica – Aurica, născut în 1938,
fiica – Lucia – născut în 1940

Năstas Vasile Sofronie va fi arestat.

Șeful Securității raionale Cornești a NKVD  – sergent (Filatov)
Șeful Securității județene a NKGB  – locotenent (Rjavskii)
Confirm: Ofițer de urmărire al  ROMVD Bălți  (S. Perțev) »

Familia Năstas a fost transportată la cea mai apropiată stație de tren – Ungheni. Erau șocați de ceea ce se întâmplă, plâns de adulți și copii. La stația erau deja eșaloane de trenuri, format din vagoane de marfă, precum și o mulțime de oameni aduși – „chiaburi“. Conform informațiilor disponibile, exista o listă cu numele persoanelor care erau strigate. Bărbații erau împinși în vagoanele primului convoi, și femeile cu copii – într-un alt tren. Gardienii se grăbeau, strigând  tot timpul, „Grăbește-te, grăbește-te! / Побыстрей, побыстрей!“. Soți, soții, copiii erau îmbrățișați, plângeau cu amar, țipau de durere. Gărzile îmbruscau bărbați, rupînd-ui de la soțiile și copiii lor și îi băgau în trenuri diferite. La stația plutea un țipăt sălbatic și plâns; cineva blestema pe cineva că vor fi  pedepsiți.

Vagoanele pentru transportul vitelor. Acestea au fost echipate cu paturi supraetajate în două niveluri, toate ferestrele fiind foarte blocate. Vagoane erau umplute la capacitate maximă cu oameni și se încuia ușa, lăsîndu-se doar o gaură mică pentru aer. Firește nu a existat nici o toaletă în astfel de vagoane. Acoperișurile erau de metal. În timpul zilei soarele, aerul și duhoarea deveneau insuportabile. Noaptea era puțin mai răcoare. În stații li se oferea puțină apă și le aruncau niște alimente ca la cîini. Oamenii nici nu cunoștea limba rusă.

Între timp, Vasilița și cei trei copii au trecut de Ural, în Siberia.

Conform documentelor, Vasilița Năstas a fost dusă în regiunea Sverdlovsk, or. Kuzelșiac, colonia Ivdelskii. Și, după cum a devenit cunoscut mai târziu, capul familiei, Vasile Năstas, a fost condamnat la pribegie:

„Extras din Procesul Verbal nr 55 al Ședinței speciale pe lîngă Comisarul Poporului VD URSS din „11” iulie 1942

Dosarul nr 395 cu nr.  cazului 03912 \ NKVD al RSSM privind învinuirea lui Năstas Vasile Sofronie, născut în 1909, satul Condrătești, r. Cornești, județul Bălți, RSSM, moldovean, cetîțean al URSS

Sentință: Năstas Vasile Sofronie, ca element social periculos este deportat într-unul din cartierele periferice ale regiunii Novosibirsk pentru perioada de 5 ani, începînd cu data arestului 13 iunie 1941.
Copia este autentică: Semnătura
Confirm: împuternicitul ODR PP privind ZSK „

Actele cu privire la Vasilița și cei trei copii:

„Confidențial

Pe cetățeanca Năstas Vasilița Constantin, născută la 1913, județul Bălți, conform informației departamentul special al NKVD-ului din NSO, material compromițător:

În 1941, de către Direcția NKVD Bălți, deportat pentru 20 de ani în regiunea Novosibirsk, raionul Bacciarschii .

“30”  august 1944”

Vasilița, împreună cu cei trei copii ai săi,  a fost dusă într-o gară, pe lîngă care curgea un rîu. Posibil să fi fos orașul Tomsk sau Omsk. Pe exilaților îi încărcau în barje fluviale și continuau drumul în necunoscut. Au fost duși în regiunea Colpașiova, Novosibirsk.

I sa întîmplat un caz neordinar. Pe fiul său la naștere a chemat Eugen, nume străin mediului slav.Pe barcă, o femeie a întrebat-o pe mama lui – Vasilița: „Cum îl cheamă pe fiul tău?“ Ea a răspuns: „Eugen“. „Ei bine, atunci, Evghenii va fi“ – a spus ea. Astfel, pentru toată viață a fost înlocuită lui Eugen în Evghenii.

Exilarea Vasiliței pe apă sa încheiat în satul Țuiga. Acolo, obosit, flămînzi,înghețați au fost transferați pe sănii  pînă în satul Cernișovca, raionul Bakchar. În sat au fost împărțiți în apartamente localnici.

În Siberia

Vasilița cu copii au fost repartizați către o femeie care avea un fiu de 12 ani iar soțul era plecat pe front. Ambele femei plecau de dimineață la lucru. Vasilița era obligată să muncească în colhoz, la prelucrarea inului. Copii rămîneau singuri acasă. Băiatul rus îl bătea pe Eugen și agresa pe Lucica și Aurica.

Pentru toți era o perioadă foarte dificilă. A fost o foamete teribilă. Când venea acasă de la locul de muncă, Vasilița a mergea prin sat și  căuta să schimbat hainele sau lucrurile care le mai avea pe cartofi și pîine. Avea de hrănit trei copii. Uneori, după muncă, pleca la „biroul / cantoră / sediu“ și așteptat ca să îi dea ceva produse, sau pot vre-un os – va cădea un fel cîinelui și să fie capabil de a obține o bucată de carne. De multe ori a trebuit să aștepte până la miezul nopții și se revie cu nimic. Copii flămînzi nu au dormeauși foarte des se culcau flămînzi

Atitudinea locuitorilor față de deportați era una foarte negativă, îi urau și îi numeau „dușmani ai poporului”. Copii repetau acțiunile părinților. Foarte puțini oameni încercau să îi ajute. Președinte colhozului, unde a lucrat și a trăit Vasilița, făcea parte din categoria a doua, însă nu putea întreprinde nimic de teama unei denunțări privind simpatia către „dușmani ai poporului.“

În primul său refugiu , Vasilița a trăit atâta timp cât ea a avut unele lucruri și au ce se împărți împărtăși. Când mica avere s-a terminat, (vândută sau schimbat pentru alimente, unele furate), a fost izgonită pe stradă. A fost adăpostită biata femeie vecinii de suferinzi – la fel exilați. Ei locuiau în aceeași casă patru familii, familia Năstas a cincea. Casa era mare, dar nu avea un acoperiș. În centrul camerei exista un singur cuptor rusesc și unul de metal mult mai mic.Fiecărei familii îi revenea cîte un colț din casă.

A fost greu de exil în Siberia. Limba rusă era slab cunoscută. Copiii s-au adaptat mult mai ușor decât adulții. Ei au învățat repede limba.

Adulții lucrau la fermă pentru „munca-zi”. La sfârșitul anului primeau – 100 de grame de cereale „munca-zi”.

În 1942, Eugen avea vârstă de șapte ani. În timpul iernii, el „anina” în jurul gâtului o torbă și a umblat prin sat să cerșească. Iernile erau foarte geroasă.  Eugene își amintește toată viața ca copil, el a mers la cerșit cu torba prin sat și îngheța de frig. Unor localnici li se făcea milă de băiat – îl urcau pe sobă, îl serveau cu ceai fierbinte, fără zahăr. Îi dădeau ce puteau. Cine cartofi, care felie de pâine, care este, de asemenea, consta în mare parte din cartofi. Uneori, băieții mai mari, îl întâlneau Eugene pe stradă și îi luat tot ce a reușit să cerșească. Dacă refuza – îl băteau.

Odată cu sosirea primăverii, a devenit mai ușor. Când pământul topit, exilații colindau grădinile altor oameni, strîngeau cartofii înghețați, cartofi de anul trecut, care au rămas . Erau date prin răzătoare, amestecate cu ceapă verde și coceau turte. Mirosea foarte bine – ceapa, dar gustul era de pământ. Când a apărut o urzică și iarbă a început să mănânce verdeață. În timpul foame măncau tot ceea ce se mesteca doar pentru a umple cu ceva stomacul gol.

Cartofii primiți iarna din cerșit, Vasilița îi curățase coarja foarte groasă, cu scopul de a păstra „ochi“. Aceste corji cu „ochi”, primăvara au fost plantate. În toamnă au avut prima recoltă proprie de cartofi. Cartofii au rodit slab, mărunței și urîți, dar, au obținut prima roadă a lor.

Gîndul tuturor ducea la viața îndestulată din Basarabia. Toate gândurile se învârtea în jurul mâncării. Cea mai mare dorință era de a scăpa de foame.

Vasilița își dorea un colțișor aparte, separat, fiind obosită de trăiul într-o casă comună. În timpul verii, pe lîngă casa în care au iernat, cu ajutorul vecinilor a construit un sărăieș / bordei. În Basarabia în ele se țineau păsările și animalele. Mai aproape de iarna, sa mutat femeie cu trei copii în „casa noua“. Dar casa sa dovedit nu foarte de succes – pereții nu s-au uscat la timp, soba scotea fum și pereții erau plini de mucegai. Lucica, cel mai mic copil, s-a îmbolnăvit de pneumonia și a decedat în iarna anului 1943, Aurica – în iarna anului 1944, de asemenea a murit de pneumonie. Eugene a supraviețuit în acest coșmar, dar a pierdut parțial vederea.

Continuare în partea a II …

sursa:  Из Бессарабии в Сибирь / Юлия Сеелева

Comments

comments

6 Comments so far:

  1. Maria Dudici spune:

    Mare bataie de joc a mai fost atunci..faptele astea trebuiesc dezvaluite,cat se mai poate,cat mai mult generatiei tinere ,sa fie cunoscut adevarul si sa nu fie ingropat in uitare.

  2. […] Continuarea primei părți: Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. […]

  3. […] Partea I: Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I Partea II: Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. […]

  4. […] 1.Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Năstas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea I 2.Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea II 3.Din Basarabia în Siberia. Istoria Familiei Nastas din com. Condrătești, r. Ungheni. Partea III […]

  5. […] Morari,  a scris la 19 martie 2018 că l-a contactat pe, Ștefan Zgureanu, primarul comunei Condrătești, din care face parte satul Curtoaia. Primarul localității le-a relatat că în Curtoaia nu ar fi […]

  6. […] OSIPOV – SINEŞTI (1907-1989) – Savant – medic ilustru, originar din Basarabia, cunoscut în comunitatea medicală internaţională, rămânând neapreciat la Baştină. Toată […]

Lasă un răspuns

Moldova