10 cel mai mari moșii cu conace din MOLDOVA

Home  >>  Al II-lea Război Mondial  >>  10 cel mai mari moșii cu conace din MOLDOVA

10 cel mai mari moșii cu conace din MOLDOVA

15
Mai,2017

3

În septembrie 2016, pe portalul Locals.md a apărut un articol despre 10 cele mai mari moșii de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Din păcate, foarte puțină lume cunoaște despre existența acestor moșii. Pe lîngă teritoriile moșiilor, pe acestea au fost construite Conace, adevărate perle de arhitectură Basarabeană, cu influență stilistică europeană. Astăzi, multe din ele sunt în paragină, degradare totală, datorită lipsei acțiunilor din partea autorităților pentru păstrarea istoriei. În continuare, 10 cele mai mari moșii din Basarabia, existente încă, conform Locals.md, cu completarea informației și din alte surse:

1. Moșia Zamfir Ralli-Arbure

usadiba_2

Conacul lui Zamfirache Ralli este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul StrășeniRepublica Moldova). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.

Conacul familiei Ralii ilustrat pe un timbru poștal din Republica Moldova

Conacul familiei Ralii ilustrat pe un timbru poștal din Republica Moldova

Familia Ralli, o familie de boieri de origine greacă, veniți în Moldova încă din secolul XVIII, construiesc conacul la începutul sec. XIX.

Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.

În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul Țiganii.

După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii ’70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi.

După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.

În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.

2. Moșia Manuc Bei

usadiba_2-2

Conacul Manuc Bei a fost construită în 1817 de  Manuk Bey Mirzoyan – armean, diplomat turc și în același timp agent de informații rus, care a cumpărat în 1815 pentru 300 de mii „lei de aur“, în Hîncești un masiv de pădure cu reședința de vară a Printesa Dolgorukova . Palatul a avut o grădină de iarnă, o piscină interioară și o mulțime de ieșiri subterane. Apropo, chiar și acum, pe strada principală Hîncești (strada Mihalcea Hîncu, fosta strada Lenin), periodic apar goluri în asfalt datorită prăbușirii bolților de cărămidă din tuneluri subterane.

Palatul este situat în partea de sud a orașului, pe versantul nordic al dealului, la marginea parcului. De la intrarea principală, pînă la palat, te conduce o alee. Datorită  reliefului înclinat, din partea de sus a dealului se văd doar două etaje, de jos – trei. Palatul este conceput în spiritul clasicismului francez, cu deschideri largi de ferestre și loggii. Pe terasă, pereții interiori au fost decorați cu fresce frumoase și sunt prevăzute nișe în care fusese amplasate statuile. Gospodăria a fost înconjurată de ziduri, demolată la sfârșitul anilor 1950. Plafoanele palatului au fost pictat de alt armean – Hovhannes Ayvazyan, care mai târziu a devenit cunoscut ca pictorul rus Ivan Konstantinovici Aivazovski, fiind în acea perioadă în ospeție la fratele său, în Chișinău. Pictura, din păcate, nu sa păstrat pînă în zilele noastre.

După al doilea război mondial, palatul a fost renovat și adaptat pentru colegiu, care a părăsit incinta palatului și sa mutat într-o clădire nouă abia la începutul anilor 1980. Ca urmare a cutremurului din 1986 palatul a fost grav avariat. În 1993, palatului îi este dată statutul de monument de arhitectură, fiind inclusă în lista patrimoniului național al Moldovei.

În 2014,  a început reconstrucția lui pe scară largă.

3. Conacul Rosetti-Roznovanu

usadiba_3

Conacul Rosetti-Roznovanu de la Lipcani (uneori Rozovan) este un monument de arhitectură de importanță națională din orașul Lipcani, raionul Briceni (Republica Moldova). Edificiul datează cu anii 1820. Anterior a fost secție de chirurgie a spitalului din orașul Lipcani.

Construcția edificiului a demarat la începutul secolului al XIX-lea, în timpul vieții contesei Ecaterina Rosetti-Roznovan, născut Ghica (1785–1870). Alături a fost înălțată Biserica „Sf. Ecaterina”, care nu s-a mai păstrat însă până în zilele noastre. Conacul este unul dintre primele realizate în stilul arhitectural clasicist, apărute în Basarabia anilor 1830.

În spațiul românesc, familia Rosetti era celebră pentru bogăția sa. Una din proprietățile familiei boierești, care datează din 1832, adăpostește actualul sediu al Primăriei din Iași.

După moartea contesei Rosetti-Roznovan, conacul a fost deținut de nepoata sa, Ecaterina K. von Ditman (1845–1923), în timpul acesteia fiind ridicate o anexă cu două etaje și turnul de apă (1884).

Conacul fost reconstruit în anul 1870 și la mijlocul anilor ’50 ai secolului al XX-lea, ultima dată pentru a fi transformat în spital de către sovietici.

4. Conacul familiei Ohanowicz de la Mîndîc

usadiba_4

Conacul familiei Ohanowicz (Oganovici) de la Mîndîc este amplasat în localitatea Mîndîc, raionul Drochia (Republica Moldova).

Conacul a fost ridicat la începutul anii ’90 ai sec. XIX. Este cunoscut și ca Vila Mîndîc, fiind situat la o distanță de patru km de satul omonim (fostul Livădeni) și șapte km de satul Cotova. Construcția este înconjurată de un parc cu o suprafață de 16 ha, format dintr-o combinație între speciile forestiere și cele fructifere. Includea trei lacuri, o moară de apă, alei, terase, o baie și alte anexe gospodărești, un beci cu trei camere, o mansardă și cinci intrări în conac, precum și cavoul familiei Oganovici.

În 1896, proprietarul, a început să lucreze la îmbunătățirea proprietății și a teritoriului adiacent: parcul a fost construit, conac reconstruit în sine, purificat și înnobilat de trei iazuri, necropolă de familie construite din piatră și o moară de apă, cu o conductă subterană km. Decorul principal al proprietății este parcul său. Planificarea parcului și conceptul de ansamblu a fost elaborată de celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi.

Cercetătorii de la Academia de Științe susțin că acest model de conac-parc făcea parte din stilul romantismului modern timpuriu, iar înfățișarea clădirii principale aduce aminte de arhitectură poloneză a sec. XVII–XVIII, de unde era originar proprietarul. Conacul include o colecție de specii ale florei rare din R. Moldova: nuc negru, pin negru, frasin stufos, etc.

Exteriorul conacului a fost denaturat în perioada sovietică când complexul a fost transformat într-o tabără pentru pionieri. În 1980 au fost deteriorate și elemente din interiorul clădirii principale, începând de la parchet și terminând cu teracota de pe sobă. În ani 90 , clădirea conacului a fost aproape distrus, precum și alte clădiri. Necropola jefuită de localnici după care au turnat beton. Din 3 iazuri acum există doar două, al treilea fiind înmlăștinit. Din moară de apă nu a rămas nici urmă,conacul fiind jefuit, lăsând doar pereții de bază și scara veche de lemn care duce în mansardă.

În 1997, Guvernul a declarat conacul drept filială a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, cu scopul de a salva ceea ce mai rămăsese. Dar proiectul s-a stopat din cauza lipsei de bani. În 2003 a fost aprobată o nouă hotărâre de guvern privind restaurarea monumentului, însă n-au fost alocați banii.

5. Moșia Drăgălina

usadiba_5

Conacul familiei Janovski (uneori Ianovski) este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit la începutul secolului al XIX-lea.

Conform unor date din 1817, pămîntul din preajma actualului sat Gura Bîcului era moșia generalului-maior al armatei ruse, Catargiu, care a primit această ocină în dar din partea împăratului rus în urma războiului ruso-turc din 1806–1812. Mai tîrziu, în 1859, această moșie devine proprietatea generalului-colonel de origine poloneză Janovski, urmaș al lui Catargiu.

Ulterior, boierul și militarul Janovski a construit conacul, iar soția sa, Anastasia Janovski, a fost ctitorița bisericii din Gura Bîcului, lucru demonstrat și de mormîntul ei din ograda bisericii. Beciul domnesc, a fost construit după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi.

Complexul a inclus un conac, cu un parc, moara, grajduri mari, un subsol imens, cu un sistem unic de ventilație, caramida – fabrica de țiglă și diverse alte dependințe. În diferite perioade, moșia a avut ca oaspeți pe Karl Xll, războiului ruso-turc din 1806–1812, Alexandru Pușkin. Tot aici, au fost filmate cîteva scene ale filmului „Lăutarii“, de Emil Loteanu.

Actualmente, se află în stare de degradare avansată, fiind în proprietate privată.

6. Moșia familiei Balioz

usadiba_6

A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la comanda boierului armean Carabet Balioz, despre care se spune că a fost administratorul şi ginerele lui Manuc Bei. Lucrările au fost începute în 1852 şi finisate peste 21 de ani, în 1873. Conacul include şi un parc, de 7 ha, cu castani, brazi, tei, precum şi plante exotice pentru RM. De asemenea, aici mai există un turn de apă pe trei niveluri, hambare, pivniţe, moară, grajduri, fierărie şi alte anexe.

În 1941, urmaşii lui Balioz s-au refugiat peste Prut, iar conacul a fost folosit de noua administraţie ca spital militar, baie, bibliotecă, precum şi în alte scopuri. O parte din averea boierului a fost furată şi dezasamblată de localnici. În 1975 a fost luat sub protecţia statului, iar în 1984 complexul a fost transformat în Muzeul Meşteşugurilor Populare, filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. În acelaşi an au început lucrările de restaurare a conacului, care aşa şi nu au fost finisate. Şi astăzi acest conac se află în restaurare, iar terenul şi anexele – în litigiu. În 1996, Ministerul Culturii şi Ministerul Agriculturii au transmis la balanţa Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală toate construcţiile complexului, care se aflau în gestiunea Gospodăriei Agricole „Ivancea” (moara cu abur şi oloiniţa, casa morarului, depozite, grajduri şi alte construcţii gospodăreşti), toate aflate într-o stare deplorabilă. În 2006, „Casa Vinului” SRL a început un alt proiect de restabilire a conacului. Numai că ţăranii din localitate dispută acum cota-parte din terenurile şi anexele transmise de fosta gospodărie agricolă muzeului.

 

7. Moșia Pommer / Parcul Țaul 

usadiba_7

Acest frumos conac a fost construit în satul Țaul, la începutul secolului XX. Terenul este cumpărat de la proprietarii mici de bancherul Andrei Pommer (1851-1912). În anii 1901-1912 au fost finalizate construcția a tuturor clădirilor. Până în 1945, moștenitorii lui A. Pommer nu au făcut nici o schimbare în interiorul proprietății. La inceputul anilor ’60 aa fost adaptat pentru Colegiul de Agronomie. Au modificat conacul, demolînd clădirile agricole și elemente arhitecturale ale parcului . Cu toate acestea, complexul din Țaul, a rămas cel  mai bine conservat decât alte conacele de la începutul secolului XX.

8. Casa Muzeu Alexandru Donici

usadiba_8

Casa-muzeu „Alexandru (Alecu) Donici” este un muzeu de rang național din satul Donici (redenumit după fabulist; în trecut – Bezin). Acesta este casa în care s-a născut poetul fabulist basarabean Alecu Donici. A fost declarat muzeu în 1977. Înaintea înființării, casa familiei Donici era folosită ca școală (în perioada sovietică).

Casa este plasată în mijlocul unui mic parc, iar în preajmă se găsește o bisericuță a Donicilor, ridicată de tatăl poetului, mormintele de familie, precum și izvorul „Stânca”, amenajat de familia lui Dimitrie și a Elenei Donici.

Casa-muzeu este alcătuită din 4 camere. Două din ele, casa-mare și cabinetul de lucru al fabulistului, sunt amenajate cu obiecte caracteristice pentru secolul al XIX-lea, cu covoare moldovenești, dar și cu mobilier în stil egiptean (atunci la modă) și parchet. Altele două sunt săli de expoziție care prezintă viața și activitatea marelui fabulist. Muzeul conține și o colecție bogată de articole de uz casnic, printre care doar un singur obiect personal al poetului, care s-a păstrat pînă în prezent, o armă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este adunată o colecție impresionantă de publicații ale acelor vremuri, precum și documente și imagini care, într-un fel sau altul, au legătură cu viața fabulistului.

9. Moșia și Parcul Pavlovca

usadiba_9

Parcul și moșia Pavlovca, este situat la aproximativ 2 km de satul Larga, Briceni. Bazele Parcul și conacul  au stabilite în 1900 de către proprietarul acestor terenuri, Pavel Nicolaevici Krupenski, un om de stat proeminent. Teritoriul parcului are forma unui dreptunghi. În partea sa inferioară, există un iaz  cu o suprafață de 2,7 ha. Nu a fost posibil să se identifice autorul proiectului acestui parc interesant și relativ bine conservate.

Spre deosebire de multe alte parcuri Moldova, Parcul Pavlovca și-a păstrat suprafața sa de 15,8 hectare și nu a avut defrișări. În prezent, clădirile conacului adăpostesc Spitalul de Psihiatrie și Narcologie. Clădirea centrală a proprietății este în stare bună, dar din cauza acareturilor și-a schimbat în mod semnificativ aspectul său.

10. Conacul familiei Ciolac-Malski

usadiba_10

În centrul satului Bahmut, Călărași, puteți vedea ruinele Conacului familiei Ciolac (Ciolac-Malski). Conac a fost construit în stil rusesc neo-clasic de nobilimea poloneză, în mijlocul secolului al XIX-lea. În forma iniţială dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rânduri de castani şi pini. Includea un parc cochet cu arbori şi arbuşti exotici şi un lac.

Până în 1945, clădirea a fost într-o stare excelenta. Apoi aristocrația poloneză a părăsit Basarabia, iar în conacul a găzduit școala locală. Din 1989, după construcția noii clădirea a școlii, este abandonată. Actualmente, conacul este prefăcut într-un morman de gunoi.

surse:
1. 10 САМЫХ БОЛЬШИХ УСАДЕБ МОЛДОВЫ / Locals.md
2. Conace boiereşti din Basarabia (II) / Timpul
3. CETĂȚI ȘI MOȘII / Moldova Discover
4. Conace, palate, cetăți / Aproape.de
5. Wikipedia

 

Comments

comments

3 Comments so far:

  1. […] Moldova a fost încărcat un spot de promovare al Republicii Moldova sub sloganul „Descoperă Moldova: Ospitalitate, Tradiție și Mister”, creat cu suportul  360Fly.Video.  Moldova altfel, o […]

  2. iprut spune:

    […] septembrie 2016, pe blogul Bodrug.eu, cu referire la portalul Locals.md a apărut un articol despre 10 cele mai mari moșii de pe […]

  3. […] septembrie 2016, pe blogul Bodrug.eu, cu referire la portalul Locals.md a apărut un articol despre 10 cele mai mari moșii de pe […]

Lasă un răspuns

Moldova