Ion Coşcodan – un luptător şi după detenţie. Armata Neagră.

Home  >>  Articol preluat  >>  Ion Coşcodan – un luptător şi după detenţie. Armata Neagră.

Ion Coşcodan – un luptător şi după detenţie. Armata Neagră.

19
Sep,2016

7

 

Un articol de  Corneliu Prepeliţă, spec. sup., DITS Ungheni
„Revista Asociaţiei Istoricilor Nicolae Iorga din Ungheni”, Revista nr. 1, Chișinău 2015
Revista Asociației Istoricilor Nicolae Iorga din Ungheni

Valea Culei este o regiune care nu a beneficiat de „progresul” civilizaţiei sovietice, de aceea locuitorii raionului Ungheni, când vorbesc despre această zonă, o fac cu o anumită mândrie. Щdată ce calci în aceste sate, fiecare om trecut de prima tinereţe îţi povesteşte cu entuziasm de grupările militare care au luptat împotriva regimului sovietic. Astfel este şi istoria lui Ion Coşcodan, membru al Armatei Negre, basarabeanul care 25 de ani a fost în detenţie departe în GULAG (din 1951 pînă în 1975).

Ion Coşcodan s-a născut la 21 septembrie 1929 în comuna Condrăteşti, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, într-o familie de ţărani mijlocaşi. A decedat în anul 2013.

În timpul României Mari a învăţat la şcoală în satul natal, unde a terminat patru clase primare. În momentul cînd teritoriul Basarabiei a fost ocupat de sovietici, familia sa se ocupa cu agricultura. Ion a învăţat la şcoala de mecanizaţie din orăşelul Corneşti şi a obţinut profesia de mecanizator. În anul 1949 a lucrat tractorist în localitate. În acelaşi an 1949 urma să fie recrutat în Armata Roşie. El, auzind că urma să fie înrolat în armată şi să fie dus pe front în Coreea, a evadat de la centrul de recrutare. Eschivarea de la înrolarea în armată era una dintre formele de rezistenţă antisovietică. Din momentul dezertării el a hotărît să se ascundă prin pădurile din zona Culei pînă cînd se va încheia perioada de recrutare, însă aici s-a întîlnit cu consăteanul său Ion Borş şi cu Ion Ganea, care l-au convins să li se alăture în Armata Neagră, pentru a lupta împotriva autorităţilor sovietice din această zonă a Culei. Astfel, timp de un an de zile a luptat alături de membrii organizaţiei antisovietice Armata Neagră împotriva regimului, terorizînd comuniştii şi funcţionarii sovietici din zona Culei. Pe parcursul anilor 1949-1950 Armata Neagră a întreprins o serie de măsuri pentru a zădărnici colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti şi îndoctrinarea comunistă a populaţiei. Erau sprijiniţi de populaţia din sate. O astfel de acţiune, la care a participat şi Ion Coşcodan, a fost: „la data de 6 iunie 1950 în urma unui tir de arme a fost scoasă din funcţie maşina Comitetului Raional de partid Corneşti. După aceasta împreună cu Vasile Pleşca, Ion Borş şi Hariton Celpan au devastat clădirea sovietului sătesc Hîrceşti, deteriorînd centrala telefonică şi agresîndu-l pe preşedintele colhozului «Stalinski puti», Zmeevski N.S.”1. Ion Coşcodan a subliniat că Armata Neagră nu comitea acte de represiune asupra cetăţenilor simpli, ci doar asupra activiştilor de partid şi a funcţionarilor de stat.

În toamna anului 1950 Ion Coşcodan şi alţi membri ai Armatei Negre au fost trădaţi, prinşi şi duşi la Chişinău la Puşcăria Centrală. Cercetările au decurs din toamnă pînă în decembrie 1950. A fost judecat de tribunalul militar din Odesa. „La 25 decembrie 1950, prin sentinţa Tribunalului Militar Regional Odesa, pronunţată în cadrul unei şedinţe cu uşile închise la Chişinău, au fost acuzaţi de înaltă trădare şi condamnaţi opt conducători şi membri activi ai organizaţei «Armata Neagră». Ion Borş, Teodor Coşcodan, Ion Coşcodan – toţi trei locuitori ai satului Condrăteşti, au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. Vasile Ganea, s. Condrăteşti, Grigore Iovu, s. Năpădeni, Mihail Jardan, s. Rădeni, Simion Alexa, s. Sineşti, Gheorghe Buruiană, s. Condrăteşti, au fost condamnaţi la 25 de ani privaţiune de libertate în lagăre de corecţie prin muncă cu suspendarea drepturilor civile pe termen de cinci ani şi confiiscarea averii”2.

Sentinţa de condamnare la moarte a fost „înlocuită de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS din data de 7 aprilie 1951 cu pedeapsa de 25 ani în lagărele de muncă corecţională şi suspendarea drepturilor pe termen de 5 ani”3.

După un drum lung a ajuns în regiunea Magadan în GULAG. L-au îmbrăcat în haine de deţinut, i-au dat numărul 144 să-l poarte pe spate, pe genunchi şi pe cuşmă în frunte. După aceasta l-au dus în raionul Ortukan4. Acolo erau o sumedenie de lagăre, cu condiţii de detenţie şi de muncă deosebit de severe. Aici l-au pus la lucru într-o fierărie la un cuptor cu temperatură mare, unde se puneau bucăţi de metal, după care se lăţeau după dorinţă cu ciocanul, loviturile căruia îţi distrugeau auzul şi creierul.

Ion Coşcodan a spus că la un moment dat organismul ducea lipsă de vitamine, ceea ce a dus la îmbolnăvirea lui de scorbut. După aceasta l-au scos din fierărie şi l-au trimis la o carieră de piatră. A executat şi alte munci: a transportat lemne cu tractorul „S-100” din pădure, a lucrat şofer de camion aducînd produse alimentare în lagăr, a îngrijit de cai într-un lagăr, a lucrat tractorist la împins nisip la spălat aur cu draga. A mai lucrat la încărcat baterii la mina de cărbuni sau bucătar în lagăr.

Cînd se afla în lagăr, Ion Coşcodan s-a convertit la confesiunea Martorii lui Iehova, fiind convins de un alt deţinut din Basarabia, Gheorghe din Briceni. Administraţia lagărului pentru acest fapt îl persecuta în permanenţă, dar el nu a cedat. Ion Coşcodan afirma că circula un zvon prin lagăr precum că americanii vor să-i fure pe deţinuţii politici de la Magadan care erau convertiţi la confesiunea Martorii lui Iehova.

După opt ani de detenţie prin diferite lagăre din Magadan, a fost transferat în Mordovia5. În Mordovia, de asemenea, a fost transferat în diferite lagăre, unde şi-a executat restul pedepsei. Din cauza că el aderat la această sectă şi avînd aceste convingeri religioase, el nu a mai participat la manifestaţiile politice organizate de administraţiile lagărelor. Ca fecior de ţăran, peste tot a avut o conduită demnă.

  • Ortukan – în rusă: Ортукан, Ягодинский р-н, Магаданская область. În 1938, lagărul din Ortukan era, tacit sau neoficial, doar pentru deţinuţi care erau destinaţi să fie lichidaţi prin diferite metode, a se vedea http://lib4school.ru/printout.php-id=9-8.htm.
  • Deţinuţii din Gulag erau deseori transferaţi din lagăr în lagăr, ca să nu reuşească să lege prietenii şi să se simtă în permanenţă singuri, vulnerabili, derutaţi şi dezrădăcinaţi.

 

În lagărele din Mordovia a fost pus la scos rădăcini de copaci din pădure, la arat cu caii, la sădit legume, la descărcat vagoane cu scînduri.

După cum spunea Ion Coşcodan, Dumnezeu (Iehova) l-a ajutat să înfrunte toate greutăţile. El afirmă că a văzut morminte de 30-50 m, în care ar fi fost împuşcaţi şi îngropaţi membri ai diferitor secte.

Ultima colonie unde a fost deţinut a fost lagărul cu regim sever BC-389/37, regiunea Perm, Rusia. A fost eliberat din detenţie la 26 septembrie 1975 (anexa 2), după expirarea termenului condamnării, cînd i s-a permis să se întoarcă la baştină în satul Condrăteşti.

Reîntors acasă, s-a căsătorit şi s-a angajat la serviciu în sovhozul din localitate ca tractorist, apoi a lucrat într-o organizaţie de construcţie din Ungheni, apoi paznic la şcoala medie din sat, de unde a ieşit la pensie în anul 1989.

Ion Coşcodan a scris cîteva cereri pentru a fi reabilitat, însă la 24 ianuarie 1993 (deci, după obţinerea independenţei !) Judecătoria Supremă a Republicii Moldova i-a respins cererea de reabilitare.

Anexa 1

ion-coscodan-25-august-1955

Ion Coşcodan, poze datate din  25.08.1955 /10.12.1956

În aceste fotografii este Ion Coşcodan, membru al organizaţiei antisovietice ,,Armata Neagră”, prin lagărele în care a stat în cei 25 de ani de detenţie

d

Ion Coşcodan în Veternîi, 15.12.195 / Magadan, 2.11.1958

jk-kljk

Ion Coşcodan împreună cu soţia în iulie 2009, s. Condrăteşti

aiaiaia

Certificat de eliberare din gulag, eliberat lui Ion Coşcodan la 26 septembrie 1975, de către şeful „instituţi-ei BC-389/37”7 a MAI al URSS

  Fotografiile şi actele din anexe sunt din arhiva personală a familiei Coşcodan.

1   Elena Postică, Rezistenţa antisovietică în Basarabia. 1944-1950, Chişinău, 1997, p. 210.
2. Ibidem, p. 212.
3. Ibidem, p. 217.
4. „Instituţia BC-389/37” (în rusă, учреждение BC-389/37) era codul coloniei BC-389/37 (era denumirea „elegantă” a unui gulag, folosită în acte şi în corespondenţa cu deţinuţii) din satul Kucino, raionul Ciusovsk, regiunea Perm, Rusia. Această colonie era un lagăr cu regim sever. Din 1972 aici au început să fie transferate persoanele condamnate pentru infracţiuni contra siguranţei statului, care anterior erau deţinute în coloniile din Mordovia: aceştia erau în special persoanele care au făcut parte din rezistenţa anticomunistă din Lituania, Letonia, „fraţii de pă-dure” estonieni, din Ucraina de Vest (aşa-numiţii banderovişti).
      Lîngă acest sat erau situate trei colonii cu regim sever – ВС-389/35, ВС-389/36, ВС-389/37. Acum ele toate sunt numite neoficial „Perm-36”. Pe internet scrie că lagărul ВС-389/36 a fost transformat în muzeu – Muzeul Memorial al Istoriei Represiunilor Politice „Пермь-36”.

„Cei care își uită istoria, nu pot avea parte de viitor!”

 

Comments

comments

7 Comments so far:

  1. […] este situat în regiunea numită Valea Culei (r. Cula) din raionul Ungheni, învecinat cu s. Condrătești, s. Năpădeni și s. Rădeni (raionul […]

  2. […] durată. Amintiți că aici a  activat după cel de-al doilea război mondial Organizația „Armata Neagră”, a căror urme încă se mai păstrează la nivel de […]

  3. […] pentru începerea activității mele de medic, printr-o chemare de urgenţă în satul vecin, Condrătești, situat la vreo șapte kilometri de Năpădeni. Eu, soţia şi moaşa  din spitalul Năpădeni […]

  4. […] cantitate numerică mai mică. Totuși, există comunități care nici nu cunosc că sunt de sînge român, că vorbesc limba română, fie și o limbă română arhaică, că își au undeva, alături, un […]

  5. […] căutarea soției și celor trei copii, care au fost evacuați în 1941, „13“ iunie din satul Condrătești, județul Bălți, Basarabia. Soția mea, Nastas Vasilița Constantin, poreclade mamei ei este […]

  6. […] Un articol de  Corneliu Prepeliţă, spec. sup., DITS Ungheni „Revista Asociaţiei Istoricilor Nicolae Iorga din Ungheni”, Revista nr. 1, Chișinău 2015 Revista Asociației Istoricilor Nicolae Iorga din Ungheni […]

Lasă un răspuns

Moldova