Grupările teroriste după Dicționarul Societăților Secret (part II)

Home  >>  Teoria conspirației  >>  Grupările teroriste după Dicționarul Societăților Secret (part II)

Grupările teroriste după Dicționarul Societăților Secret (part II)

21
oct.,2012

0

Armata Roșie Japoneză   (JRA)  – grup terorist internațional al cărui scop este răsturnarea guvernului japonez și să provoace o revoluție mondială. Șeful grupării (neoficial) locuiește în Liban și susține cauzele militanților islamici.

  Aum Shinrikyo – (AUM) – sectă religioasă japoneză. Numele său înseamnă „adevărul suprem”. Membrii ei au întreprins atacuri cu gaze în metroul din Tokyo, Japonia, în 1955. În urma atacurilor au fost uciși 12 oameni și s-au îmbolnăvit cîteva mii. De asemenea, secta a încercat, fără succes, să folosească arme biologice precum antrax și toxină botulinică pentru a ucide oameni. pe 16 februarie 2004, agenții japonezi au făcut razii în baza grupului – care și-au schimbat acum numele în ALEPH – pentru a găsi dovezi ale complotului terorist. La razii au participat peste 200 de polițiști. Au fost percheziționate sediile din Tokyo și din alte orașe. Poliția se aștepta la un atac, pentru că liderul grupului, Shoko Asahara, urma să fie condamnat pentru un rol jucat în atacurile mortale din urmă cu 10 ani. Pe 26 februarie 2004, el a fost condamnat șa moarte.

Disidenții Frontului Patriotic Manuel Rodriguez (FPMR/D)   aripă armată a Partidului Comunist Chilian care ataca companiile americane din Chile, în special restaurantele de tip Fast-Food.

Euzkadi Ta Askatasuna (ETA)  ETA (Euskadi TAskatasuna = Țara Bască și Libertate) forțează Spania, pe plan local și la nivelul administrației centrale, recunoașterea sa ca un partener imperativ de negociere politică. Cum orice entitate politică are nevoie (mai ales) de o justificare „metapolitică” – de invenția unei națiuni culturale, afinități spirituale și tradiții comune –, ETA le-a născocit bascilor un prototip coleric de identitate care să-i deservească politic grupării. Sigur, într-un procent firav, există simpatizanți ETA. Însă identificarea vehemenței ETA cu naționalismul majoritar al Partidului Naționalist Basc (PNB), de exemplu, este o confuzie paguboasă. Bascii susțin independența (într-o proporție, poate, de 50%), dar nu anexați unei grupări armate de eliberare (fictivă), ci ca suporteri ai unei ideologii democrate. Printr-un discurs proindependență potent, partide ca PNB sau Aralar pot atrage voturi consistente care le-ar legitima ulterioare exigențe politice. Orizontul unei Țări Basce independente este o opțiune agreată de un procent important din populație, deși nu se știe în ce măsură implicațiile afluente ale unui astfel de gest sunt complet evaluate, ca și în cazul Cataloniei, în contextul unei Europe integrate și din ce în ce mai federale. În orice caz, ocaua mică prin care se drămuiește independența nu declanșează nemulțumiri severe cetățenilor comuni, cât irascibilitate în rândul unei secte extremiste. În 2004, după atentatul din Madrid, spaniolii (inclusiv bascii) s-au manifestat public, cu o sonoritate categorică, acuzând răzbunarea politică plătită de Al-Qaida guvernului proamerican al lui Aznar.

Forțele Americane Revoluționare ale Columbiei (FARC) – aripa militară a Partidului Comunist Columbian, care începînd cu 1964 a comis o serie de atacuri teroriste asupra țintelor columbiene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte