Comisia pentru Relaţii Externe

Home  >>  Teoria conspirației  >>  Comisia pentru Relaţii Externe

Comisia pentru Relaţii Externe

10
iul.,2012

0

Congresmanul James E. Jeffries a scris: „ Dacă cercurile conducătoare sunt iluzive în ceea ce privește identitatea lor, atunci ei obțin o față destul de perceptibilă în ceea ce poartă numele de Consiliul pentru Relații Externe”. Precum și partenerul acesteia Comisia Trilaterală, CRE este compusă din investitori de pe Wall Street, bancheri internaționali, ambasadori, președinți foști și prezenți etc.

A fost înființată oficial în New York, pe 29 iulie, 1921, ca contrapartidă grupului britanic The Royal Institute of International Affairs. „ Consiliul pentru Relații Externe și Royal Institute se preconizau să fie afiliate, dar au devenit organizații independente, deși au continuat să mențină relații apropiate și informale„ scrie J. Perloff în cartea sa The Shadow of Power.

Cu toate că ideea a unei astfel de organizații se pare că apăruse înParis, concepția modelului a aparținut istoricului britanic Lionel Curtis, fost oficial în Africa de Sud. Nouă ani înainte de eveniment acesta a fost însărcinat să instituie organizații semi-secrete în dominioanele britanice și în SUA. Aceste corpuri, numite Grupurile Mesei Rotunde, erau conduse de Lord Milner, un fost secretar britanic, și asociații lui pe parcursul anilor 1908-1911. „ Scopul primar al acestor organizații era de a federaliza lumea vorbitoare de engleză, după granițile stabilite de către Cecil Rhodes și W. T. Stead, finanțarea primară venind chiar din trustulRhodes„

Rhodesa fost un imperialist extrem a cărui dorință de putere este ilustrată de afimația pe care o făcuse el odată prietenului său: „Lumea este practic parcelată în întregime, iar ceea ce rămase din ea a fost cucerit, divizat și colonizat. Gîndindu-mă la aceste stele, care  le vezi deasupra capului, aceste lumi imense pe care noi niciodată nu le vom atinge. Eu aș anexa planetele dacă aș putea. Eu deseori mă gindesc la aceasta.„ . Rhodesa declarat că ambiția lui în viață este „ de a asigura continuitatea imperiului Britanic, aducerea întregei lumi necivilizate sub conducerea acesteia, redobîndirea SUA, transformarea rasei anglo-saxone într-un imperiu„. Pentru a obține aceste scopuri grandioase în 1891 Rhodespropune fondarea o organizație globală pentru perseverarea și extensia al Imperiului Britanic. Scopul originar al Mesei Rotunde a fost cel de a stabili o „uniune organică„ pentru întregul imperiu britanic cu un singur guvern, și de a încerca de a asocia celelalte națiuni cu imperiul. Curtis și Philip Kerr (mai tărziu lordul Lothian) au fost activiștii cei mai abili în această schemă, finanțați de către Milner. Pe timpul primului război mondial Societatea Mesei Rotunde a fost cea care a formulat scopurile în războiul britanic, și  mulți dintre membrii acestei organizații au fost membrii delegației venite la Paris.

În scurt timp după intrarea Americii în război, președintele Woodrow Wilson și consilerul lui apropiat, colonelul Edward M. House au stabilit un plan special pentru a promova scopurile beligerante ai SUA și poziția în negocierea de la conferința de pace. Această organizație numită Anchetă, a fost compusă predominant din intelectuali intelectuali a căror efort a fost de a planifica o politică de relații externe de lungă durată. Personele ce s-au evidențiat în cadrul acestor organizații au fost cîțiva americani care erau și membri ai Societății mesei Rotunde: G. L. Beer, Th. W. Lamont și W. H. Shepardson. Shepardson a devenit o figură importantă în Consiliul de Relații Externe.

Un comitet din 6 persone a fost format pentru a fi responsabil de perpetuarea Institutului de Afaceri Internaționale. El consta din avocatul internațional și oficial al departamentului de stat, James Brown Scott, istoricii, membrii Anchetei, Archibald Cary Coolidge și J. T. Shotwell, toți fiind americani, și trei reprezentanți britanici. Pe 17 iunie, a fost organizată o întîlnire pentru a vota existența noii organizații, cu scopul de „a păstra membrii acesteia în legătură strînsă cu relațiile internaționale și de a le oferi posibilitatea să studieze relația dintre politicile naționale și interesele societății în general.„ Lionel Curtis și W. Shepardson au devenit secretari ai filialelor britanice și americane respectiv.

În 1920 oficialii Consiliului Afacerilor Externe au sugerat o segregare cu Institutul American al Afacerilor Internaționale. Puțin după aceasta un nou comitet a fost creat pentru a lua responsabilitatea de a decide cum va avea loc fuziunea. Hepardson devine secretarul general al acestei comisii. Comitetul a stabilit direcțiile pentru noua organizație, oficial inaugurată în august 1921 și care a căpătat numele de Consiliul pentru Relații Externe. Membrii organizației erau preponderent juriști, bancheri și educatori. În declarația sa din 1922, cei 15 conducători ai organizației au reafirmat scopurile organizației:

Consiliul de Afaceri Externe are scopul de a promova o conferință continuă despre aspectele politicii americane, problemele economice și financiare. Este un grup simplu care dorește să răspîndească cunoștința despre relațiile internaționale și, de a creea, pe lîngă altele, o politică externă rațională pentru SUA.„

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte